LIV: LACRIMOSA +

HAVASI - Lacrimosa (Symphonic version)

... Sîntem ceea ce sîntem...

LIII: LACRIMOSA - THE BEAUTY OF SADNESS

Lacrimosa (Requiem) - Wolfgang Amadeus Mozart

Lacrimosa dies illa
Qua resurget ex favilla
Judicandus homo reus.
Huic ergo parce, Deus:
Pie Jesu Domine,
Dona eis requiem. Amen.

Tearful that day,
on which will rise from ashes
guilty man for judgment.
So have mercy, Oh God, on this person.
Compassionate Lord Jesus,
grant them rest. Amen.

LII: ASPIRAŢII ALE MATERIEI, RODIN STYLE

Auguste Rodin - The Cathedral

Materia în sine e singură, în perfecţiunea ei imperfectă. Umple o întreaga lume, în toate formele posibile de agregare, se combină, se separă, absoarbe energie, o cedează, uneori se transformă pe sine în energie, dar tot singură e, în sine. Are nevoie de o intervenţie din afară, de o matrice pe care să crească şi să se structureze, de un sens. De regulă, matricea care dă sens materiei e Viaţa.

Acum vreun secol, Rodin punea sensuri în materia moartă, în piatră ori bronz. Deşi la prima vedere matricea originală pare a fi tot Viaţa, sensurile lui Rodin sînt mult mai înalte. În seria "The Cathedral", materia ia forma a două mîini aparţinînd unor persoane de sex diferit ce se caută, cel mai adesea fără a se atinge. Cele două mîini configurează arhitectural o boltă gotică, prin însăşi căutarea lor. În intenţia creatorului, aerul ce umple spaţiile goale ale compoziţiei sînt la fel de importante, în ansamblu, precum spaţiul ocupat de materie. Finisajul este deseori brut, din daltă.

Compoziţiile mustesc de expresivitate. Ca regulă, mîna bărbătească are tendinţa de a o cuprinde cu grijă nespusă, protector şi în acelaşi timp tandru, pe cea a femeii, care răspunde îmbrăţisării plenar, din fiinţa, cu dragoste şi dăruire. Sentimentul dominant al privitorului e că asistă la o mîngîiere, profundă. La o împlinire a unui sens mai înalt, a reîntregirii Întregului (perechea primordială, unită prin iubire împărtăşită), mai valoros în sine decît părţile componente (cele două principii, feminin şi masculin, reprezentate prin cele două mîini). Cum spuneam, un sens mai înalt decît Viaţa. [....]


          *** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LII: ASPIRAŢII ALE MATERIEI, RODIN STYLE" ***                  

LI: TIME'ZZUP. TIME FLIES. TIME WOUNDS ALL HEELS. FARSCAPE

FARSCAPE: TIME

Farscape - Unrealized Reality [season four, episode eleven]. Fragment.
.........................
JOHN: Nice threads. Helps to humanize you. Makes it easier for me to sympathize with your problems. MAN: Time. [John tilts his head slightly, makes no response.] MAN: Time. JOHN: Zzup? MAN: Time. JOHN: Flies. MAN: Time. JOHN: Bandits. MAN: Time. [The man begins moving closer, John’s response taking on a harder edge.] JOHN: Wounds all heels. MAN: Time. JOHN: [singing] Rosemary and Thyme… MAN: Time. [John pulls a small pulse weapon from the flight harness over the EVA suit and fires.] JOHN: Zzup. [The energy of the pulse bolt freezes about a foot from the well dressed man’s face. The man looks… vaguely disappointed, turning he moves back toward the far side of the ice floe, muttering one more time…] MAN: Time. [John eyes the small pistol wryly.] JOHN: [to self] Either stop pointin’ guns at people or get a bigger gun. [John takes a few steps closer, almost following the well dressed man who appears to be examining the frozen pulse bolt, which is, itself, continuing in it’s flight… at a much subdued rate.] MAN: Time is… [Long pause while John takes another, disinterested look around.] JOHN: Infinite. [Clearly thinking of a better answer, giving it with greater interest.] JOHN: Relative. [The energy of the pulse bolt winks out as the well dressed man turns back toward John.] MAN: You are quite a simple organism to possess the knowledge you do. JOHN: You’re only sayin’ that ’cause you don’t know me. MAN: Time is meaningless and yet it is all that exists. JOHN: Very Morrissey. My name is Jo— MAN: Yes. JOHN: And yours is… MAN: Unimportant to our encounter. JOHN: [mirthless chuckle] Exactly. I love how you lay it out there, Einstein. So let me ask you, without… getting existential on me— why am I, why are we… here? EINSTEIN: You are present to perish, I am present to effect that outcome.
.........................

Aparent, trăim de-a lungul unui singur fir temporar. Chestia asta o numim, pompos, REALITATE. O considerăm imanentă, imuabilă, aşa ne e cel mai uşor sa ne-o reprezentăm, pentru a fi împăcaţi cu sine, prea multe întrebări existenţiale strică echilibrului interior. Însă potenţialităţile care-au dus la realitatea actuală ar fi putut duce, în anumite condiţii, la un număr infinit de realităţi alternative, unele din ele abia diferite, altele de-a dreptul antagonice cu aceasta. Cineva apropiat mi-a spus cîndva că ...trecutul se varsă-n prezent şi se transformă în viitor ca nişte coarde elastice, mişcătoare vibrant spre vîrf. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LI: TIME'ZZUP. TIME FLIES. TIME WOUNDS ALL HEELS. FARSCAPE" ***

L: CEVA STATISTICI DESPRE MINE, DAR MAI ALES DESPRE VOI

3D Pie Chart

Statisticile sînt de felul lor reci, iar informaţiile din ele-s trunchiate. Şi cu toate astea, fiind vorba aici de statisticile din blogurile mele, le urmăresc consecvent, cu speranţa că voi înţelege ceva. Imi imaginez că în spatele fiecarui click e o intenţie, o curiozitate, ori poate chiar cineva cunoscut. Adesea însă, în loc să găsesc certitudini, găsesc alte şi alte-ntrebări. Cert e că-n patru ani de blogăreala am contorizat >22,000 click-uri pe primul şi >10,000 pe-al doilea, ceea ce teoretic se poate numi un colectiv statistic semnificativ, aşa că şi concluziile, cică, ar avea relevanţă statistică. Păi să vedem.
Categoria 1.1: Public - locaţii geografice
* Ca locaţie geografică, majoritatea click-rilor vin din România: 74.44% pe primul, respectiv 61.65% pe al doilea, iar pe ambele (în medie ponderată) 69.31%, ceea ce e de-a dreptul firesc . Interesant, al doilea, ăla "seriosu'", e mai puţin căutat de concetăţenii mei decit cel cu "visare". Mi-a zis mie cineva că vărsătorii ar fi curat visători...
În top se află, evident, Bucureştiul, cu o cifră ce însumează aproape cît toate celelalte judeţe împreună. Dintre ele, trafic semnificativ de mare am primit din: Cluj, Braşov, Iaşi, Mureş, Timiş, Constanţa.
** Apoi urmează grupul ţărilor din Europa (Germania, Polonia, Moldova, Franţa, Italia, Olanda), cu 14.36% pe primul, respectiv 19.17% pe al doilea, iar pe ambele (în medie ponderată) cu 16.29%. De remarcat că, din grupul ăsta, italienii şi moldovenii se uită numai pe primul. De "italieni" ce să zic, bănuiesc că-s emigranţi ori expaţi, ca şi ceilalţi "europeni", dar moldovenii nu se lipesc tiparului - or fi şi ăştia neam de visători, mai ştii...
*** Pe a treia poziţie se află Statele Unite, [....] 
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "L: CEVA STATISTICI DESPRE MINE, DAR MAI ALES DESPRE VOI" ***

XLIX: LOVE SONG

Ofra Haza - Love Song [Abys Edit]

Aproape jumătate din viaţă nici n-am ştiut că există. Apoi i-am auzit vocea nepereche răsunînd în absurditatea unei cazarme îngheţate în timp, împletindu-se halucinant cu viscolul din noaptea de-afară. Reverberînd strălucire ca o Fata Morgana, printre pîrîiturile difuzoarelor vechi, de radioficare, vopsite regulamentar în culoarea peretelui, verde. Pe-atunci nu ştiam cum o cheamă. Într-o bună zi am aflat, însă n-am ascultat decît o melodie sau două, în facultate, de la un coleg pasionat de altceva. Apoi au trecut nişte ani, şi-ntr-o zi am auzit că ne-a părăsit, lăsîndu-ne să visăm de unii singuri, după puterile noastre. Acum am regăsit-o, şi-am aflat cît de mult mi-a lipsit atîta vreme ceva ce nici măcar n-am ştiut că există. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "XLIX: LOVE SONG" ***

XLVIII: SǍ LUǍM, DE EXEMPLU, PRIVIREA

Magic eye - from Dark Wallpapers

Tehnic, ochiul citeşte lumina, recepţionează fotonii, emişi direct sau reflectaţi de obiecte, apoi refractaţi prin aer, apă ori ce-o fi acolo. Apoi creierul gîndeşte un pic şi face o proiecţie, pe care noi o luăm de bună, îi zicem imagine. Deci, tehnic, e un proces de recepţie.
De ce vorbim atunci cu toţii de privire ca şi cum ar transmite ceva: privire tristă, de cîine bătut, dragostea i se citeşte în privire, priveşte hoţeşte în jur cu ochii mijiţi, privirea lui/ei rece a trecut de-a dreptul prin mine, aruncă fulgere din priviri, privirea lui/ei spune totul. Ne minţim oare cu toţii chiar atît de uşor?... E-adevărat că mai sînt şi alte elemente care contribuie la ceea ce numim expresivitate, cel puţin parţial: în primul rînd faţa, cu toate elementele ei, apoi atitudinea întregului corp, gestica, imaginea de ansamblu. Chestia e că îi privim pe ceilalţi în ochi şi-atunci toate celelalte elemente descrise mai sus, fiind receptate de vederea periferică, le cam "înghiţim" automat, la nivel subconştient, asociindu-le ca şi elemente colaterale la ceea ce vedem în mod conştient: privirea.
Ceea ce nu explică de nici o culoare cum simţim cînd alţii ne privesc, iar cînd ne-ntoarcem instantaneu adesea-i surprindem, iar ei de obicei se întorc în altă parte, jenaţi, nu-i deloc plăcut să fii prins asupra faptului, [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "XLVIII: SǍ LUǍM, DE EXEMPLU, PRIVIREA" ***

XLVII: NEW ZEALAND MAORI HAKA - ALL BLACKS

Haka, dansul tradiţional Maori de pregătire pentru luptă, a fost adoptat de timpuriu de echipa de rugby a Noii Zeelande, prima atestare în presă datînd încă din 1884.
Ritualul începe cu o chemare la ordine şi ascultare din partea liderului, în urma căreia membrii echipei aleg o postură de aşteptare încordată, comună tuturor artelor marţiale, de la scrimă pînă la karate: picioarele depărtate în lateral, genunchii flexaţi, centrul de greutate coborît şi braţele depărtate de trup. Expiră aerul şuierător, la răstimpuri, încordind muşchii abdomenului pînă la limita durerii, fiind atît de plini de adrenalină încît dacă îi tai, cel mai probabil nu curge sînge. Loviturile ritmice, în braţe, picioare şi piept, gesturile şi grimasele explicit violente şi provocatoare, strigătele guturale care acoperă, fără amplificare, un întreg stadion, adesea ostil, întregesc imaginea de explozie debordantă de energie vitală. Şi încă ceva: determinarea, dăruirea, împărtăşirea comună a spiritului strămoşesc Haka, transmise năvalnic şi integral către adversari, îi ajută să cîştige lupta, chiar înainte de a o incepe. Este ceva ce noi, oamenii "civilizaţi", aproape că am uitat cum se face, cu din ce în ce mai rare excepţii. Noi folosim în schimb proceduri motivaţionale de doi lei, cu multe vorbe goale, pe care nu le credem nici atunci cînd le spunem. Se pare că pentru a atinge un ţel nu e suficient să vrei, trebuie să şi crezi în el şi în tine. Să devii una cu el.
Faptul că All Blacks nu au renunţat nici o clipă la Haka a fost o inspiraţie pentru alte popoare de origine polineziană, de jur împrejurul Pacificului: echipele Tonga, Fiji, chiar şi Hawai şi-au alcătuit propriile dansuri rituale, cu rădăcini în propriile lor tradiţii războinice. Deci, se poate.

Scurt istoric All Blacks Haka [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "XLVII: NEW ZEALAND MAORI HAKA - ALL BLACKS" ***

XLVI: PUNCTE DE SPRIJIN, BY ARHIMEDE

Archimede
Daţi-mi un punct de sprijin şi am să mişc Universul, le-a spus cîndva Arhimede colegilor lui intelectuali. Istoria nu consemnează vreo ofertă concretă. E genul de enunţ care produce tăcere, invitîndu-i pe toţi la reflecţie, dincolo de imaginea unei pîrghii enorme, cu Arhimede opintindu-se la capătul ei. Departe de efectul spontanului exerciţiu de PR petrecut la descoperirea legii ce-i poartă numele, gol puşcă, lipăind cu tălpile ude, şiroind de apă şi chiţăind cu ecou Evrika printr-o mult prea plictisită Siracuză. Mda.
E greu să găsim puncte de sprijin cu caracter absolut, majoritatea se dovedesc a fi dependente, la rîndul lor, de cîte ceva, coborînd ştacheta de la visatul "absolut" la dezamăgitorul "relativ". Plus tentaţia de a închide ochii o clipă şi a ne mulţumi cu acest "relativ", pornind de la ideea că principiile pure sînt de neatins. Fiindcă nu-i aşa, nu ne plac surprizele, căutăm certitudini, căutăm siguranţă, urîm visceral imprevizibilul, deşi ni se tot întîmplă, zi dupa zi.
Am putea să depăşim suprafaţa lucioasă a concretului, să privim în perspectivă, căutînd înţelesul fiecărui lucru ceva mai departe, dincolo de primul nivel cauzal. Sau dimpotrivă, am putea fi fatalişti, imaginîndu-ne viaţa ca un lung lanţ de întîmplări fără noimă şi de ocazii pierdute. Am putea face ori una ori alta, dînd astfel un sens mai profund tocitei noţiuni de Liber Arbitru.
Interesantă a fost şi ieşirea din scenă a anticului savant, executat pentru nesupunere de un cuceritor roman apevist care îl căuta chiar pe el, avînd ordin să-l ia în primire, fiindcă la întrebarea explicită Cum te cheamă i-a răspuns cu mult prea abstractul enunţ Nu te atinge de cercurile mele. Fiecare dintre ei, din propriul punct de vedere, în situaţia dată, a facut exact ceea ce trebuia făcut. Diferenţa a făcut-o orizontul de cunoaştere al fiecăruia.

XLV: MESAJ ANONIMILOR PRIN VOCAŢIE ŞI ÎNCĂ UN PIC DE POLITICĂ

Români Anti PSD
Aşa sînt eu: am opiniile mele, pe care le scriu cînd şi cînd pe blogurile mele. Opiniile astea se bazează, săracele, pe experienţele pe care le-am avut pînă acum, bune ori rele. Evident că nu mă aştept să fie toata lumea de acord cu ceea ce scriu, ar fi absurd, nu-i aşa. Înţeleg chiar şi cînd vrea cineva să mă-njure. Fiind însă aici Blogul Meu, insist ca cei ce îşi manifestă dezacordul / mă critică / mă-njură / mă ameninţă / îmi aruncă insinuări peste gard, să aibă decenţa să se şi semneze, cu prenumele şi numele lor. Să îşi asume răspunderea pentru propriile opinii. Nu de alta, dar nu am de gînd să mă las înjurat în public de fiştecine. Consider că a înjura pe cineva public - pe oricine - sub protecţia anonimatului, e un gest de profundă laşitate. Plus că mi-aş dori să fie lucrurile clare, dacă tot ne-njurăm, să evităm după aia să ne strîngem mîinile ca prieteni, cînd dăm nas în nas, pe stradă.

Revenind la ceea ce cred, în politică:
Cred că ţara asta a fost profund afectată, în ultimii 60 de ani, de comunism - "Ciuma Roşie" - ideologie străină nouă şi impusă cu forţa, cu tancurile, mai exact. Am văzut cu ochii mei comuniştii rămaşi "fără cap" regrupîndu-se în '90 în jurul lui Iliescu şi concentrîndu-se - majoritatea - în partidul ce se cheamă acum PSD. Nu s-a numit aşa de la bun început, s-a "branduit" pe parcurs, făcînd mezalianţe. Partid fără tradiţie democrată, furînd din tradiţia celor ce aveau aşa ceva. I-am văzut reducîndu-şi oponenţii la tăcere cu pumnul / bîta / lanţul / gazele lacrimogene / glonţul / închisoarea. Dacă stai şi te uiţi atent, majoritatea celor ce-au făcut asta în '90 sînt tot pe-acolo, "suflul nou" fiind dat de alde Vanghelie. Candidatul lor e fiul unui fost general de Securitate (adică din ăia de-i schingiuiau în închisori pe cei ce nu erau de acord că comunismu-i Raiul pe pămînt - cacofonie intenţionată, pentru cei ce-ncearcă să uite), categorisit la un moment dat de însuşi şeful lui ca "prostănac". Eu refuz să votez aşa ceva, mi-e greaţă. Dacă voi puteţi să-l votaţi, aveţi stomacul mai tare ca mine. Cam atît despre comunişti, foşti şi actuali.
Amicilor liberali, gata să-şi vîndă comuniştilor votul pentru cîteva funcţii, le mai amintesc doar atît: Băsescu, de-l înjură la grămadă, a fost singurul preşedinte român care a condamnat în mod deschis şi oficial comunismul, suportînd batjocura nereţinută a unui întreg parlament plin de comunişti abia mascaţi şi de trădători de profesie. Ceea ce, apropos, liberalii n-au fost în stare să facă. Dacă pentru un întreg Partid Liberal nu contează, pentru mine contează.