DOUĂZECI: GENERAŢIA “X” – GENERAŢIA INVIZIBILĂ

”The Time Has Come For Those Who Are Different To Stand United”
Percepută ca atare abia de curînd, generaţia din care fac parte a început să iasă la lumină discret, lăsînd la vedere numai “vîrful aisbergului”. De ce “Generaţia Invizibilă”? Pentru că mă uit în jur şi văd maxim o zecime din vechii mei colegi de facultate, restul sînt împrăştiaţi în întreaga lume. În întreaga lume civilizată şi avansată tehnologic adică – şi peste tot au ajuns în funcţii-cheie. “Discreţia” acestei generaţii este cu atît mai evidentă dacă luăm în considerare faptul că au fost mai mulţi decît ceilalţi – şi decît generaţia anterioară, şi decît cea cea care a urmat, datorită anomaliilor sociale precum mult-hulitul decret anti-avort dat de ceauşescu (am scris cuvintele astea special cu litere mici, să ştiţi că am voie, fiind produsul direct al acestei anomalii). Ceea ce a “uitat” să facă societatea care i-a obligat să existe, a fost să le asigure acces la învăţămîntul superior, de exemplu, stau mărturie tuturor că locurile în facultăţi nu s-au suplimentat, în fata valului aproape dublu de absolvenţi de liceu din acea vreme. Societatea comunistă n-avea nevoie de intelectuali, nimic nou aici. După revoluţie (iarăşi litere mici asumate..), cei din Generaţia X au auzit de protecţie socială, case ieftine pentru tineri etc. însă majoritatea lor n-au avut parte de ele. Generaţia X s-a descurcat (şi se descurcă încă) pe cont propriu. “Prin noi înşine”, iată cît de bine se potriveşte sloganul liberal acestei generaţii.
Studiul ăla de marketing vehiculat prin presă este în bună parte bullshit, trust me – vă spune asta un mare (fost) fumător de Carpaţi şi mare (fost si actual) mîncător de Eugenia şi Ciocolată cu Rom. Nu, nu cumpăr produsele după ambalaj – asta e o chestiune de (lipsă de) IQ, părerea mea… Da, îmi place Phoenix şi îl respect pe Maestrul Florin Piersic, dar nu sînt idolii mei. Queen mai degrabă… Generaţia X e workohoolică şi nu suportă comunismul – aici m-aţi prins...

Eu cred că Generatia X abia de-acum va ieşi la lumină, abia de-acum se va afirma. Pînă acum a stat precum vinul bun, în butoaie, cîştigînd arome nepreţuite. Cîştigînd valoare. Oare sînteţi pregătiţi pentru noi?...

XII. LINKEDIN WITH ME, PLEASE, BECAUSE RELATIONSHIP MATTERS :P

The Bardac's LinkedIn Profile
Te vei trezi într-o zi ca dintr-un vis, te vei uita în jur cu ochii cîrpiţi, sperînd c-ai să vezi pe cineva cunoscut, dar nu. Ai să-ncepi să intri în panică şi-ai să te-ntrebi dacă nu cumva te-ai trezit într-o realitate paralelă, unde nu te ştie nimeni de fapt. Singur, înconjurat de priviri străine.
Ca să poţi dormi liniştit pe tine, în continuare, fără a fi deranjat de vise urîte precum cel de mai sus, trebuie să te conectezi cît mai bine, în primul rînd cu toţi oamenii care au însemnat ceva pentru tine vreodată. Apoi, să te conectezi de cei ce probabil vor însemna vreodată ceva, să scrii niste cecuri în alb, adică, să pariezi pe viitor.
Să mai arunci cînd şi cînd cîte-o privire, curios-dezinteresată desigur, în lista conexiunilor amicilor tăi, dacă te lasă, desigur – am descoperit această posibilitate de a restricţiona accesul încercînd să mă uit fără succes în lista de conexiuni a unui bun prieten, stabilit în străinătate. Probabil că are motivele lui. Am facut şi eu la fel (mimetice fiinţe mai sîntem…) într-un moment de sinceră paranoia, probabil că o să-mi treacă, pînă la urmă toate trec, aşa am auzit.
Facilităţile de “self-promotion” sînt evidente: îţi poţi scrie aici toate studiile / joburile / cursurile / titlurile, îţi poţi pune o poză, poţi obţine o recomandare sau poţi să recomanzi pe altcineva, poţi să-ţi postezi un CV, link-uri la site-urile personale, poţi să-ţi faci un profil public, vizibil direct din internet. Dacă vrei.

Sau poţi să foloseşti site-ul ăsta ca mine: o agendă virtuală a vechilor amici, plecaţi peste mări şi ţări, împreună cu o listă de noi legături, aducînd cu ele parfumul viitorului. Pup pe această cale toate contactele mele din LinkedIn, pe toate.
De ce LinkedIn? Because relationship matters, de aia!

UNU

Marius îmi spune că sistemele de recunoaştere vocală se vor perfecţiona şi vor înlocui step by step bătrînele tastaturi, un pas major înainte spre integrarea om – maşină.
Va trebui atunci sa învăţăm maşinile să nu ia în considerare aberaţiile ce ne ies mai tot timpul pe gură, eventual sa ne corecteze politicos (…condescendent?…).
Cînd se va întîmpla chestia asta va fi evident că mulţi oameni sînt cam inutili.