Images from The Shape of Water [2017]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "C: THE SHAPE OF.." ***
Acum 3 zile
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
duminică, 11 martie 2018
marți, 4 iunie 2013
luni, 20 mai 2013
duminică, 3 martie 2013
miercuri, 11 aprilie 2012
XLIX: LOVE SONG
Ofra Haza - Love Song [Abys Edit]
Aproape jumătate din viaţă nici n-am ştiut că există. Apoi i-am auzit vocea nepereche răsunînd în absurditatea unei cazarme îngheţate în timp, împletindu-se halucinant cu viscolul din noaptea de-afară. Reverberînd strălucire ca o Fata Morgana, printre pîrîiturile difuzoarelor vechi, de radioficare, vopsite regulamentar în culoarea peretelui, verde. Pe-atunci nu ştiam cum o cheamă. Într-o bună zi am aflat, însă n-am ascultat decît o melodie sau două, în facultate, de la un coleg pasionat de altceva. Apoi au trecut nişte ani, şi-ntr-o zi am auzit că ne-a părăsit, lăsîndu-ne să visăm de unii singuri, după puterile noastre. Acum am regăsit-o, şi-am aflat cît de mult mi-a lipsit atîta vreme ceva ce nici măcar n-am ştiut că există. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "XLIX: LOVE SONG" ***
marți, 18 august 2009
XLIII: 9 SECUNDE ŞI JUMĂTATE DE BUCURIE, ÎNTRE ATÎTEA MIZERII
World Rekord 9.58 Usain Bolt - 2009, Berlin
Ei bine, da, se mai întîmplă şi bucurii. Scurte, din ce în ce mai scurte. Asta a durat fix nouă secunde şi cincizecişiopt de sutimi, următoarea va dura - cînd se va mai milostivi de noi jamaicanul ăla de Bolt - chiar mai puţin de atît.
E bine, suprarenalele noastre stătute au mai scremut chinuite în noi cîte o picătură de adrenalină, de-aducere-aminte.
După clipa aia de extaz ne-am întors cu toţii, transpiraţi şi cu zîmbete tîmpe lipite de colţu' gurii, înapoi la vieţile noastre fără recorduri mondiale.
Cea mai zemoasă fază a fost, normal, aia de după, cînd nişte fotografi bondoci, cu cefe duble şi late, alergau din răsputeri să ţină pasul cu campionul ce făcea turul de onoare, la ralanti. Parcă-i şopteau gîfîind, printre stropii unsuroşi de sudoare: "Jamaicane, dă-ne şi nouă o genă de-a ta…" Eu zic că Bolt le-ar fi dat, la toţi le-ar fi dat, dacă n-ar fi fost atît de preocupat de cum o să iasă în poze.
duminică, 7 decembrie 2008
XXX: WATCH OUT - ABBA
Iată un cîntecel interesant al formaţiei ABBA. Sound-ul este (cît se poate de) ROCK şi foarte diferit de tot ce am auzit cu toţii, an după an, cîntat de formaţia asta. E chiar original, dacă stai să te gîndeşti. Ascultîndu-l, prin mintea mea a răsărit o întrebare: de ce oare n-au continuat să exploateze filonul ăsta, de ce n-am (prea) mai auzit ROCK cîntat de ABBA?...
Watch Out a fost lansat în 1974, făcînd parte din albumul Waterloo. Dacă mai ţineţi minte, piesa principală a acestui album (Waterloo) a cîştigat competiţia Eurovision în acelaşi an, 1974. Acela a fost punctul de cotitură în istoria ABBA, momentul recunoaşterii lor mondiale ca staruri POP.
În acest context gestul de a renunţa la un întreg filon melodic (ROCK) în detrimentul altuia (POP) pare rezultatul unei decizii reci, strategice, lăsînd pe locurile doi, trei şi patru plăcerea şi dorinţa de a crea, respectiv talentul în forma lui pură. Promovînd în schimb comercialul, popularul, vandabilul.
L-am mai ascultat de cîteva ori, înainte de a mă dumiri ce s-a întîmplat atunci. M-am prins, în cele din urmă. A fost o renunţare la ROCK atunci, fără îndoială, au renunţat la o "creangă" a viitorului lor, au tăiat-o cu drujba, discret, chiar de lîngă "trunchiul" formaţiei, cu tot cu talentul, potenţialele creaţii necreate, plus posibila recunoaştere viitoare ca rockeri. Ce-au cîştigat?... Au cîştigat concentrarea totală asupra filonului POP din creaţia lor, care i-a dus pe poziţia recunoscută de una dintre cele mai mari formaţii POP ale tuturor timpurilor. Cea mai mare, zic eu.
Watch Out - ABBA
Se întîmplă în viaţă să fii pus în faţa alegerilor de genul ăsta, să ai de ales între două sau mai multe variante de viaţă, ambele bune, în aparenţă. Ca să nu greşeşti atunci, trebuie să fii un pic înţelept, sau măcar să-ţi alegi un sfătuitor înţelept. Regrete vei avea mereu, orice-ai alege.
Dacă stai şi te gîndeşti mai bine, altfel nu se putea, au luat cea mai bună decizie. Ar fi fost nişte rockeri buni, poate, talent aveau, se aude. Dar cîntînd POP, talentul lor a ajuns la limita geniului.
miercuri, 5 noiembrie 2008
XXVII: PERSPECTIVA "THE WORLD COLLAPSE"
Toilet paper dollars
E criză, cică. Au anunţat la televizor şi la radio de un număr nerezonabil de ori, scrie în toate ziarele, netul e plin, toată lumea vorbeşte. Majoritatea ”specialiştilor” ce ne fac capul pătrat cu comentariile lor alarmiste şi cu analizele politico - economice de doi lei, difuzate generos prin media, vorbesc doar să se-audă vorbind, se află în treabă. Presupun că se simt mai bine aşa, vorbind aiurea, fac faţă stressului mai uşor atunci cînd se află în centrul atenţiei.
Totul se suprapune în mod dezastruos peste felul de-a fi al românilor, panicarzi, oportunişti şi lipsiţi de încredere în propriile forţe, gata să mizeze pe propriul declin, la o adică, pentru un cîştig de moment.
Există însă şi o altă abordare ceva mai ocultă, de sorginte managerială, de a face faţă ameninţării “drobului de sare financiar” ce ne-apasă. Porneşte de la premisa Worst Case Scenario – The World Collapse în ceea ce priveşte evoluţia economică şi propune soluţii conservatoare prin excelenţă, pe principiul Trombonului, adică dacă e să fie dezastru, atunci mai bine să fie la alţii. “Băieţii deştepţi” sînt bine informaţi de felul lor, ştiu deja mai înainte cu cîteva săptămini / zile / ore cînd o să-nceapă colapsul economic aşa că se vor “arunca” primii. Acum îşi estimează partea vulnerabilă a business-ului, pentru a o pune pe hold, la o adică. Trombon, cum ziceam.
Mişcările sociale din ultimele săptămîni, alimentate de traseul sinuos al unei legi, votată populist şi-apoi adoptată / contestată / susţinută / faultată în mod absolut conjunctural de către fiecare gaşcă politică în parte, în funcţie de interese politice de moment, sînt o altă faţetă a problemei. “Ascuţitul cuţitelor” la început de campanie electorală devine, iată, sport naţional. Pentru cei cu “ureche muzicală” este evident că totul sună fals, că fiecare actor îşi asumă rolul pe care îl consideră potrivit în “comedie” fără nici o convingere, îi auzi pe toţi cum se ceartă, ştii dinainte aproape tot ce vor scoate pe gură, scopul profund lipseşte cu desăvîşire.
Short astrological lookup provided by MEG ©: Pentru entitatea România, Jupiter este în Casa a XII-a, ceea ce înseamnă protecţia unei mari puteri sau chiar protecţie divină; din ianuarie 2009 Jupiter intră în Vărsător, zodia natală a ţării, ceea ce înseamnă prosperitate / bogăţie / putere / marea şansă. În anul 2010, acelaşi Jupiter va intra în Zodia Peşti, pe Casa a II-a, a surselor generoase de bani, deci perioada de prosperitate a ţării va continua.
În ceea ce priveşte criza deci, astrologia ne spune că pe noi, românii, nu o sa ne-atingă în mod esenţial. Răul cel mai mare riscăm să ni-l facem singuri, amplificînd efectele, pe fond emoţional. Ca nişte fraieri ce sîntem.
Later update: am finisat cele de mai sus exact cînd au început să se închidă urnele la americani. Pînă acum - doar rezultate parţiale. Nu ştiu dacă rezist on-line pînă la sfîrşit. Sper să iasă Obama, să se trezească idioţii ăia de rednecks din beţia contemplării propriului jeg, altfel SUA se vor afunda la loc în rahatul crizei lor şi întreaga lume alături de ei. Cum spuneam, noi românii s-ar putea să scăpam. Nu că am avea vreun merit…
Very morning update: na, că a ieşit Obama! Scorul a fost de 338 la 160 adică doar 32.13% dintre americani sînt rednecks. Eu mă bucur enorm, sper că şi voi :))
duminică, 25 mai 2008
XIII. FORME PARTICULARE DE GRAVITAŢIE – VIVE LA FRANCE!
"La Tour Eiffel"
La Paris, se pare, gravitaţia nu funcţionează ca la noi, adică de-a lungul unei linii absolut drepte ce uneşte centrele de masă ale celor doua corpuri; acolo, la Paris, care va să zică, atracţia universală se manifestă de-a lungul unor linii curbe, arcuite elegant după reguli arhitecturale de aur. Urmare acestei diferenţe de aplicabilitate a legilor fizicii, la Paris sînt posibile minuni de arhitectură nevăzute pe alte meleaguri: catedrala Notre – Dame şi turnul Eiffel. Sînt efecte minunate şi-n alte privinţe, de pildă, în antropologie: curba şoldului franţuzoaicelor e diferită de a femeilor din alte părţi ale lumii (trust me, ştiu ce spun, am studiat în profunzime problematica, din punct de vedere pur ştiinţific, desigur - din absolut aceleaşi motive aici şi nu aiurea s-a inventat French CanCan-ul). Ar mai fi şi efectul extins asupra organului limbă – atît în ceea ce priveşte sonoritatea vorbelor scoase pe gură (încă de cînd eram mic îmi plăcea la nebunie cum sună urechii blîndul “je t’aime” faţă de colţurosul “I love you” anglo-saxon, parcă plin de şuruburi şi piuliţe), cît şi în ceea ce priveşte capacitatea de a alege / combina / inventa Gustul Perfect, atît la mîncare, cît şi la băutură.
Şi în artă şi-a pus pecetea, cu certitudine, “Les sanglots longs / Des violons / De l'automne / Blessent mon coeur / D'une langueur / Monotone” nu puteau exista într-o realitate în care mărul cade din copac drept în capul fizicianului, dîndu-i astfel de gîndit, obligîndu-l parcă să tragă o concluzie anume. Simplă şi logică, neapărat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
