Se afișează postările cu eticheta plăcere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plăcere. Afișați toate postările

joi, 6 iunie 2013

LXVIII: ABOUT MY DEAREST FRIEND, ART


"So, tell me, how is it that a man like you, so bald and so quirky and funny... how is it you're not taken?" 
Marisa Tomei, to George, in "The Cadillac" 

RO
Bunul meu prieten Art Vandalay, grăsunel, chelios, excentric şi amuzant, are în perioada asta un succes niebun la fete frumoase, pe LinkedIn. Asta fiindca n-are nici o inhibiţie de a propune o conectare oriunde, oricui. S-a gîndit un pic să facă o statistică pe baza feedback-ului consistent primit, însă pînă la urmă s-a lăsat păgubaş, fiind mai mult omul senzaţiei de moment, decît al analizei profunde. Bine, s-a conectat şi cu baieţi în timpul ăsta, practic n-a refuzat nici o propunere, fiind "open" faţă de toţi cei ce au suficient umor şi suficientă inteligenţă să-l aprecieze.
Pe scurt, cel mai mare succes l-a avut prin State, în Norvegia, în România :), dar mai ales la antipozi, în Australia, de unde i s-a tras şi un oarece necaz. Acolo, în culmea succesului fiind, a fost luat la ochi de o echipă de vînzări a LinkedIn, care s-a hotărît să facă din el un "caz". Aşa că, dupa vreo trei-patru zile în care s-a jucat de-a şoarecele şi pisica cu ei, Art a rămas pe termen nedefinit fără de poză la profil, din motive cică de copyright. Lume rea şi invidioasă. Deşi, cinstit faţă de sine fiind, Art recunoaşte că ar fi putut-o păţi şi mai rau, de exemplu să i se şteargă contul, de tot. Pesemne, profilul lui a plăcut şi ălora, care au evitat să-l mătrăşească. De tot.
Însă Art şi-a depăşit repede momentul de amărăciune, mîngîiat de valul aparent nesfîrşit de femei frumoase, care au ales să-şi condimenteze imaginea profesională atît de plictisitor de onorabilă, conectîndu-se cu el. Căci ce altceva dă mai bine într-o listă previzibilă de conexiuni profesionale decît un necunoscut get-beget, cu aură de fruct oprit?...

:)

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LXVIII: ABOUT MY DEAREST FRIEND, ART" ***

marți, 15 ianuarie 2013

LV: THE QUEEN OF BURLESQUE - DITA VON TEASE


From Wikipedia: Dita Von Teese (born Heather Renée Sweet on September 28, 1972 in Rochester, Michigan) is an American burlesque dancer, model, costume designer, and actress. She is thought to have helped re-popularize burlesque performance and was once married to Marilyn Manson.

Dita Von Teese - The Classic Absinthe Glass Strip


Reuşeşte performanţa de a nu fi vulgară, nici măcar o secundă... Evident, Balanţă! :) Numai o Balanţă poate fi atît de dezinhibată... Prietenii ştiu de ce :D  [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LV: THE QUEEN OF BURLESQUE - DITA VON TEASE" ***

marți, 18 august 2009

XLIII: 9 SECUNDE ŞI JUMĂTATE DE BUCURIE, ÎNTRE ATÎTEA MIZERII

World Rekord 9.58 Usain Bolt - 2009, Berlin

Ei bine, da, se mai întîmplă şi bucurii. Scurte, din ce în ce mai scurte. Asta a durat fix nouă secunde şi cincizecişiopt de sutimi, următoarea va dura - cînd se va mai milostivi de noi jamaicanul ăla de Bolt - chiar mai puţin de atît.
E bine, suprarenalele noastre stătute au mai scremut chinuite în noi cîte o picătură de adrenalină, de-aducere-aminte.
După clipa aia de extaz ne-am întors cu toţii, transpiraţi şi cu zîmbete tîmpe lipite de colţu' gurii, înapoi la vieţile noastre fără recorduri mondiale.
Cea mai zemoasă fază a fost, normal, aia de după, cînd nişte fotografi bondoci, cu cefe duble şi late, alergau din răsputeri să ţină pasul cu campionul ce făcea turul de onoare, la ralanti. Parcă-i şopteau gîfîind, printre stropii unsuroşi de sudoare: "Jamaicane, dă-ne şi nouă o genă de-a ta…" Eu zic că Bolt le-ar fi dat, la toţi le-ar fi dat, dacă n-ar fi fost atît de preocupat de cum o să iasă în poze.

miercuri, 22 aprilie 2009

XXXVI: PACÉLE DE MIEL. PLUS NIŞTE FANTEZIE.

Miel :D
De pe net:
"... Din căpăţînă se fac pacéle, iar din burtă şi intestine, ciorbă de bureţi. Nici o parte a mielului nu este, practic, aruncată, totul fiind preparat cît se poate de gustos..."
"... pacea s.f. 1. (înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului, la animalele cu blană. […] 2. (culin.; reg.; mai ales la pl.) Mîncare (dobrogeană), asemănătoare cu piftia, preparată mai ales din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre, cu adaos de ouă, oţet sau usturoi. pl. (înv.) -ele, (reg.) pacele. – Din tc. Paça..."
"... paceá s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle..."

E o mîncare ceva mai specială, specifică Munteniei şi Dobrogei, locuri în mod deosebit tributare gastronomic influenţei turceşti. Conform descrierii, e un fel de piftie de resturi / extremităţi plus căpăţînă de miel, cu mult mujdei de usturoi verde, să simţi în străfundul tău că a venit primăvara. În ce constă fantezia? Păi, în legumele (morcovi, ţelină, albitură), tăiate în variate forme fanteziste (cuburi, steluţe, triunghiuri, beţişoare) care se adaugă la fiert, musai într-o oală cu presiune, să iasă toată gelatina din oase. Plus nişte pătrunjel tocat proaspăt, adăugat la sfîrşit, deasupra pacélelor "transbordate" în bolului transparent, din sticlă de Jena.
Şi încă "un strop de net":
"... paceá (-éle), s.f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de viţel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače..."

Cum spunea undeva Stanislaw Lem, în Ciberiada, despre noi, oamenii: "... cunoaştem trei sute şaptezeci şi şase de feluri de a ucide şi douăzeci şi opt de mii cinci sute nouăzeci şi şapte de reţete de preparare a celor ucişi, pentru ca introducerea lor în corpurile noastre prin orificiul numit gură să ne facă mare plăcere. Arta de preparare a vietăţilor ucise este mai renumită în ţara noastră decît astronautica. Ea se numeşte gastronautică sau gastronomie şi n-are nimic comun cu astronomia..."
Enjoy! :D

duminică, 8 iunie 2008

XV: VALOAREA INTRINSECĂ A CREIERULUI

"Coral Brain" by Jani Patokallio
Creierul nostru conţine zeci de ani comprimaţi în configuraţii neuronale unice, adesea redundante din motive de securizare a informaţiei şi subtile semnături – marcaje chimice, unice şi astea, desigur. Amintiri detaliate, cuprinzînd toţi oamenii, locurile şi senzaţiile pe care le-am experimentat împreună, categorisite judicios după criterii personale care adesea ne uimesc, atunci cînd le conştientizăm, precum şi o-ncrengătură de sentimente – personale şi astea – despre fiecare element în parte şi despre ansamblu, în întregul lui. CPU, RAM, HDD, OS, plus toată educaţia acumulată – programele de lucru adică, controllere pentru toate perifericele existente, toate personalizate, toate într-un singur loc, unice, proiectate redundant, cu design “Non-Fail”, optimizate hardware antişoc, protejate de sisteme de termostatare – redundante şi astea – şi pentru cîteva zeci de secunde, cu protecţie chiar şi pentru Power Fail.
Şi noi luăm minunea asta, o aducem la limita de avarie cu o litră de alcool de exemplu (de la spirt medicinal trecut prin pîine şi pîna la cel mai fin coniac – efectul e fundamental acelaşi) sau, de ce nu, orice alt drog vă trece prin minte, după care ieşim noaptea pe stradă şi-ncercăm să punem piedică la maşini, din motive de fun. Sîntem fiinţe paradoxale, într-adevăr. Şi inconştiente, pe deasupra.

marți, 6 mai 2008

TEN: LEGENDA LEGENDELOR, DUNE

"Blue eyes on blue..."
Totul porneşte de la ideea că omenirea e la o mare răscruce şi dacă nu ne adaptăm, punînd la bătaie în mod consecvent şi programatic informaţia genetică cu adevărat relevantă din noianul de informaţii redundante şi recurente în care ne bălăcim, depăşindu-ne deci propriile limite, vom dispărea ca specie, în fata enormelor pericole ce ne pîndesc. Pericole dinăuntrul, dar mai ales din afara universului cunoscut. O lume trăind în feudalismul postindustrial. O lume ferită prin tabuuri complexe de dominanţa inteligenţei artificiale. O lume a condiţionării mentale extreme – de a fi logic, de a fi asasin, de a fi seducător, de a fi preştient, de a vindeca, de a avea simţul adevărului. O lume ce îşi numără paşii de-a lungul unor ritualuri meta-religioase, plină de profeţi şi profeţii, în care apa valorează mai mult uneori decît viaţa pe care-o-ntreţine. O promisiune smulsă viitorului. O lume de legendă, trăindu-şi propria legendă, plină de potenţialităţi îmbătătoare.

De fiecare dată cînd recitesc Dune scrîşnesc fire de nisip între dinţi şi inspir cu ochii închişi scorţişoară.