Acum vreun secol, Rodin punea sensuri în materia moartă, în piatră ori bronz. Deşi la prima vedere matricea originală pare a fi tot Viaţa, sensurile lui Rodin sînt mult mai înalte. În seria "The Cathedral", materia ia forma a două mîini aparţinînd unor persoane de sex diferit ce se caută, cel mai adesea fără a se atinge. Cele două mîini configurează arhitectural o boltă gotică, prin însăşi căutarea lor. În intenţia creatorului, aerul ce umple spaţiile goale ale compoziţiei sînt la fel de importante, în ansamblu, precum spaţiul ocupat de materie. Finisajul este deseori brut, din daltă.
Compoziţiile mustesc de expresivitate. Ca regulă, mîna bărbătească are tendinţa de a o cuprinde cu grijă nespusă, protector şi în acelaşi timp tandru, pe cea a femeii, care răspunde îmbrăţisării plenar, din fiinţa, cu dragoste şi dăruire. Sentimentul dominant al privitorului e că asistă la o mîngîiere, profundă. La o împlinire a unui sens mai înalt, a reîntregirii Întregului (perechea primordială, unită prin iubire împărtăşită), mai valoros în sine decît părţile componente (cele două principii, feminin şi masculin, reprezentate prin cele două mîini). Cum spuneam, un sens mai înalt decît Viaţa. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LII: ASPIRAŢII ALE MATERIEI, RODIN STYLE" ***
Interesant că artistul nu a inclus în compoziţia sa sensuri negative. Nu regăsim aici imperfecţiunea, tristeţea, lipsa idealurilor ori a speranţei. Nici una din mîini nu e singură, nici uneia nu îi e frică, nici una din mîini nu se impune celeilalte. Nici un sens negativ, cum spuneam. Pesemne Rodin era un idealist, aşa cum sîntem mulţi dintre noi. Mulţi, dar nu destui, se pare...
.... Cît de trişti, cît de singuri, cît de goi trebuie să fie înlăuntrul lor, aceia rămaşi fără vise, fără idealuri, fără speranţe...
Images: Auguste Rodin - The Cathedral Music: Mike Oldfield - The Inner Child
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu