LXVII: "What Would You Do If No One Expected You To Live?" [from LinkedIn]

"We expect the doctor next door to stay the doctor next door. We want our friend who works in finance to stay in finance—not drop everything and become an artist. Following your dreams sounds good in theory, but if you do, expect that everyone in your life is going to think you’re crazy."
 

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LXVII: "What Would You Do If No One Expected You To Live?" [from LinkedIn]" ***

LX: (R)EVOLUTION - work in progress -

M-am luptat cu Youtubu' crunt (ca un tigru...) pentru videoclip-urile astea două, pînă la urmă am reuşit să le încarc cu blocare numa' în SUA / Canada şi pe reţelele mobile. Nu-s sută la sută fericit, însă a meritat efortul. Cu un pic de noroc, voi continua...
(R)EVOLUTION 1 Images from:  The Fifth Element; Music: Jean Michel Jarre - Revolutions (from: Revolutions)

(R)EVOLUTION 2 Images from:  The Fifth Element; Music: DJ Drunken Master - Here Be Tigers (DJDM versus AR)

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LX: (R)EVOLUTION - work in progress - " ***

LIX: "... MY GOD..."

Kara by Quantic Dream

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL LIX: "... MY GOD..." ***

XL: M-AM CAM SĂTURAT

Mtg: Planar Chaos - Dash Hope by Zoltan Boros & Gabor Szikszai

* M-am cam săturat să plimb o ţeavă prin secţie. Ştiu s-o fac - am avut profesori merituoşi - dar nu-mi place.
* M-am cam săturat să corespund aşteptărilor. Să simt cum standardele scăzute ale celorlalţi mă trag în jos.
* M-am cam săturat să-mi vînd marfa unora care nu-i apreciază valoarea. Şi care nu-şi cunosc interesul.
* M-am cam săturat să tac şi să înghit orice, de la oricine. Chiar şi somacul meu are o limită.
* M-am cam săturat să justific ceea ce sînt unor indivizi cu principii ferme precum cauciucul. Nevulcanizat.
* M-am cam săturat să fac lucruri fără sens. Trebuie să-mi justific existenţa cumva, faţă de mine măcar.


Simt, zi de zi, cum se umple paharul. Într-o bună zi o să fie plin, apoi o să-nceapă să dea pe-afară.
Acum sînt succint, dar cîndva voi intra în suculente detalii. Este un timp pentru toate, nu?

XXXV: DÉJÀ VU. MOLDOVA - ZVÎRCOLIRI ALE COMUNISMULUI (… ULTIMELE?...)

Anti-Communist Protests in Moldova - The New York Times
… Numa' chestii serioase în ultima vreme. Mda…
Textul oficial - limbaj de lemn, stereotip: în Moldova îşi fac de cap agenturile străine (române, adică). Pe străzi colcăie elementele destabilizatoare, duşmănoase, provocatori. Demonstranţii sînt - evident - plătiţi de agenturi. Culmea decadenţei, cu valută…
Un preşedinte, comunist atît prin formaţie cît şi prin vocaţie, care acuză o altă ţară - soră de limbă - de "amestec în treburile interne" şi "tentativă de lovitură de stat". Un preşedinte care ameninţă demonstranţii cu moartea - abia voalat - avertizîndu-le părinţii şi profesorii că vor purta responsabilitatea morţii lor, dacă nu îi opresc / liniştesc / controlează. Paralelă mentală cu Ion Iliescu în iunie 1990: aceeaşi şcoală, acelaşi stil.
Trîmbitarea apoi - pe toate canalele oficiale - a ştirii că forţele de ordine sînt autorizate inclusiv să faca uz de armă de foc, pentru "păstrarea ordinii de stat". Expulzarea ambasadorului României - un mizilic, în context.
Apoi, blocarea liberului acces la informaţii, prin presiuni asupra presei interne (control, manipulare, ameninţare, hărţuire, arestări, bătăi, cenzură) şi neutralizarea presei internaţionale (ameninţări, bătăi, arestări, expulzări ale reporterilor străini). Blocarea accesului la internet şi bruierea telefoniei mobile (tactici de gherilă urbană, dacă ţin bine minte). În paralel, blocarea liberei circulaţii a persoanelor, prin (re)introducerea vizelor pentru cetăţenii străini (… pentru cetăţenii români, în special, nu-i aşa?...).
Ştiţi ce urmează? Vă spun eu: chemarea echivalentului moldovenesc al minerilor în capitală, "să facă ordine". Să îi pună cu botul pe labe pe toţi cei ce au o altă părere, să spargă cîteva capete inteligente, idealiste şi tinere, să îndoaie cîteva spinări, să se mai dezmorţească şi ei. Să devasteze cîteva sedii ale inamicilor politici. Să pună, după aia, flori în parcurile călcate în picioare de nesimţiţii ăia de demonstranţi. Mda.

De partea română - multă tăcere. Pe scurt, iar ne-au prins cu nădragii în vine, halal servicii secrete, halal strategie, interes naţional, etc.. De remarcat poziţia surprinzător de verticală a ministrului de externe Diaconescu, un pesedist care se dezice acum - prin tot ceea ce zice şi face - de seniorul partidului său, kaghebistul uitat de Dumnezeu printre noi Ion Iliescu.

XXXIII: JOBUL POTRIVIT. CUM ÎL ALEGEM.

"Under Construction :P"
Sînt momente în viaţă cînd trebuie / sîntem obligaţi să facem alegeri. În funcţie de cum alegem vom trăi, mai bine sau mai rău, ani întregi, uneori zeci de ani. Ne vom realiza sau ne vom rata, in extremis. De aceea este bine să alegem cu ochii deschişi, în cunoştinţă de cauză. Să nu ne pară rău, mai tîrziu. Pentru clarificarea opţiunilor, vă propun un scurt chestionar. Enjoy!

Ce este important pentru tine atunci cînd cauţi un job? Care sînt principalele criterii pe care le urmăreşti? Alege unul sau mai multe.
	Salariul motivant
	Programul de lucru
	Plata orelor suplimentare
	Accesul la cursuri de specializare
	Poziţia ierarhică (status-ul profesional)
	Perspectiva dezvoltării profesionale
	Relaţie constructivă şi netensionată cu angajatorul
Free polls from Pollhost.com

April 06, 2009 Update:


Gata, urnele s-au închis! Iată mai jos rezultate finale.
Mie concluzia mi se pare evidentă: dacă nu pui problema în sensul ăsta (motivare, perspectivă, relaţie constructivă), angajaţii buni vor pleca , mai devreme sau mai tîrziu, spre alte zări de soare pline.

Angajatorule, se aude pînă acolo sus, la tribuna întîi?.... :D

XXXII: 2009 - O PICĂTURĂ DE ASTROLOGIE

Jupiter...
Anul 2009 este marcat de două evenimente astrologice, cu semnificaţii majore pentru noi toţi.
Iată un "insight", provided by MEG ©.
Evenimentul care se desfăşoară deja de ceva vreme este intrarea definitivă a planetei Pluton în Capricorn, începînd cu data de 26 noiembrie 2008. Fiind o planetă foarte lentă, Pluton va trece în zodia următoare - Vărsător - abia peste 15 ani, în 21 ianuarie 2024. Cu titlu informativ, ultimul interval istoric în care Pluton a fost în Capricorn a fost noiembrie 1762 - decembrie 1778, într-un cu totul alt context astral.
Iată principalele semnificaţii ale acestui tranzit lent, ce ne va marca viaţa pentru un foarte îndelungat interval de timp.
În primul rind - distrugerea şi apoi reconstrucţia fundamentelor în: finanţe, politică, domeniul imobiliar, tot ceea ce înseamnă putere. Aştept cu deosebit interes superoferta de case la 1 Euro :P în ciuda tuturor speculanţilor imobiliari care s-au îmbogăţit în ultimii 10 - 15 ani. Piaţa creditelor va fi şi ea din ce în ce mai "zgîrcită", iar toţi cei ce s-au îmbogăţit ori au ajuns în poziţii de putere pe căi necinstite vor plăti, într-un fel sau în altul.
Vom asista la reevaluarea şi reconsiderarea în sens pozitiv a unor valori vechi, chiar antice. Vor izbîndi cei ce vor pune accent pe calitate, în toate formele ei: materială, spirituală, umană. În context, va avea teren propice de afirmare Generaţia X.
Vor dispărea pas cu pas trăsăturile specifice ale Pluton în Săgetător, în relaţiile interumane şi nu numai: importanţa care se dă acum aparenţei (în înfăţişare, formă, aspect, ambalaj, prezentare), se va căuta din ce în ce mai mult ceea ce este profund (sănătatea şi echilibrul interior, calitatea, soliditatea, disciplina, fondul). Abia aştept.
Al doilea eveniment marcant este intrarea planetei Jupiter în Vărsător, în data de 5 ianuarie 2009. Acest tranzit va dura aproximativ un an, pînă pe 20 ianuarie 2010, cînd Jupiter va trece mai departe, în Peşti.
Cele mai multe semnificaţii ale acestei poziţii planetare sînt personale, afectînd pe fiecare dintre noi în funcţie de harta astrală personală. Există însă şi sensuri generale ale planetei Jupiter în Vărsător: şansa celor simpli, justiţia celor mulţi, legarea unor prietenii adevărate, mai multă veselie decît pînă acum, adunarea laolaltă a oamenilor. Vom asista, în acest an, la descoperiri ştiinţifice (în astronomie, fizică, medicină etc.) şi realizarea unor mari progrese în domeniul înaltei tehnologii. Toată informaţia care a fost secretă ori secretizată va fi făcută publică, atît pe plan personal cît şi pe plan colectiv.
Pentru România, în mod specific, Jupiter în Vărsător înseamnă marea şansă şi prosperitate, în ciuda crizei mult - anunţate. Aviz tuturor panicarzilor. :D

XXIX: 1 DECEMBRIE 2008, BUCURESTI, POST-ALEGERI

Nest Guard by City Parrots
Defilare terestră anu' ăsta, fără aviaţie (Thank You God, pentru ceaţă, deja începusem să mă împac cu ideea că azi mă vor trezi motoare de elicopter şi de avion turate la joasă înălţime, repetînd vacarmul de acum cîteva zile, cînd au facut exerciţii…). M-a distrat un pic APV-istul de la biroul de presă al armatei care comenta la TV, limbajul lui mi-a confirmat că Moş Teacă traieşte printre noi mai departe în spirit, unele lucruri nu se schimbă niciodată, sînt de-a dreptul perene.
Altfel? Privim pe geam ceaţa de-afară şi numărăm voturi. Apropos de voturi, aseară mă deprimasem complet la vestea exitpoll-urilor cum că PSD + PUR ar fi pe locul întîi la distanţă, ne aşteaptă vremuri căcăcioase, m-am gîndit atunci, să ne punem la punct paşapoartele. Azi-dimineaţă din contra, veselie nesperată, la primele numărători parţiale: PSD-ul bătut cu trei - patru procente. După aia s-au echilibrat, în cursul zilei diferenţele au scăzut sub unu la sută. Cu variaţii de la zonă la zonă, se pare că nu s-au săturat încă de comunism în ţara asta: nişte moldoveni, nişte dobrogeni şi nişte olteni. Deştepţii.
Eu m-am săturat de ei de mult, le-am văzut adevăratele feţe, de aia, le-am văzut colţii rînjiţi, ochii sticloşi şi ghearele, mai ales ghearele, din spatele costumelor scumpe şi ale cămăşilor scrobite. Nu că n-aş aprecia o stîngă puternică, dar mi-am jurat că nu voi vota PSD-ul decît abia cînd toţi ăia de-au fost în partid şi în funcţii în intervalul 1990 - 1996 vor fi ieşit cu toţii la pensie sau (mai bine) se vor fi dus deja la locul lor de veci, în raiul lui Marx şi al lui Lenin, acolo unde le e locul. Ce bine că au venit la pachet în alegeri cu ăia de la PUR / PC / Antene / Fundaţia Voiculescu sau whatever s-or mai numi anul ăsta, avem şansa de a-i vedea intrînd împreună în opoziţie, tot la pachet (… la conservă?...).
Nu că ăilalţi or fi nişte sfinţi, personal mi-aş dori - de exemplu - ca Nicolăescu să îşi facă o viaţă întreagă tratamentele (doctori, spitale, analize, operaţii, medicamente) bugetate de el, cît a fost ministru. Să vadă cum e. Na, că am ajuns să şi bleastăm.
Ungurii s-au scos şi de data asta, ceva mai subţiri şi ei - în jur de şase la sută - la mustaţă am putea spune. Nu şi-au exprimat opţiunile de alianţe, aşteaptă să vada cine-i mai tare, să se alieze şi ei la tabăra victorioasă. Normal.
Au rămas şi unii, cică, pe-afară, vezi, aşa-i la uninominal: pericolul public Vadim şi făt-frumosul Becali. Amîndoi fac pe jicniţii, au apucat să spună deja că ceva nu-i în regulă, sigur cineva i-a furat, e o conspiraţie generală a lichelelor împotriva oamenilor cinstiţi şi reprezentativi, ca ei. Deci sînt pe-afară. Atîta pagubă.

Bun. Or să numere toate voturile în două - trei zile, o să ştim zecimalele atunci. Mai departe? Mai departe să-i vedem dacă s-or înţelege, să vedem ce-o să iasă de-aici. Să vedem dacă or fi în stare. Să vedem dacă i-am votat şi pe ăştia degeaba.

XXVI: PE MARGINEA UNUI NUP ANUNŢAT

Mineriada 13-15 iunie 1990 by Romulus Cristea
* Titlu de presă - 13 octombrie 2008: “NUP pentru Ion (Ilici) Iliescu în dosarul mineriadei din 13 – 15 iunie '90”.
Mda, se pare c-a scăpat, şobolanu’ kaghebist, şi de data asta… se pare că ăsta-i destinul lui de “liber cugetător” pe pămîntu’ ăsta, să trăiască bine-mersi, să-i îngroape pe toţi şi să nu se-atingă nimeni de el. Pe lumea asta, că pe ailaltă… presupun că acolo are deja rezervat un cazan special, în secţiunea VIP din Iad, plin ochi cu smoală rusească şi încălzit cu gaze ruseşti. Scump, da’ merită. Auzi, cică n-are nici o vină, cum ne-a putut trece aşa ceva prin cap?...

… Parcă nu l-am văzut la televizor, eu şi-o ţară întreagă, chemînd “oamenii de bine ai ţării” să vină la Bucureşti, “să apere instituţiile statului de elementele reacţionare”… Şi-au venit minerii, cîtă frunză şi iarbă, pîrtie au facut. Universitatea, Arhitectura, sedii ale partidelor de opoziţie, ale organizaţiilor studenţeşti şi ziarelor de altă opinie decît cea “oficială” – peste tot au trecut. Echipamentul “standard” al unui miner conţinea: lămpaş (util în detectarea studenţilor ascunşi prin subsoluri), tîrnăcop (în caz că era vreo uşă-ncuiată), furtune de presiune, cu piuliţe la capăt. Colegul O.N. a văzut piuliţele alea foarte de-aproape (de la numai cîţiva centimetri), scoţînd scîntei şi muşcînd din tencuiala luminatorului prin care încercase să scape, la fiecare izbitură, în timp ce respectivul miner îl prinsese de-o mînă, să-l tragă-năuntru, înapoi, la bătaie. Aveau şi cizme minerii ăştia, dovada fiind coastele rupte ale colegului M.I., tratat o lună în Austria, de Médecins Sans Frontières, unde autorităţile i-au oferit azil politic (a refuzat, patriotic… fraierul). Luni de zile a avut probleme de vorbire, îi trebuiau secunde bune pentru a pronunţa un cuvînt… Aveau şi bîte, dovadă stau o mulţime de capete sparte – practic nici unul dintre colegii mei, prinşi de mineri în Universitate, n-a scăpat fără capul spart. Aveau şi umor minerii, să ştiţi, colegul M.B. ne-a povestit cum, după mama de bătaie primită, zăcînd mai mult mort decît viu pe marginea fîntînii arteziene de la Arhitectură, i-a auzit pe mineri contrazicîndu-se dacă moare ori nu, perspectivele fiind următoarele: dacă trăia – ajungea la-nchisoare, iar dacă era mort ori pe moarte – ajungea la spital, să-i declare doctorii decesul, să se spele ei pe cap cu el. Băieţi dezgheţati, s-au gîndit că cea mai bună metodă e să-l bage cu capu sub apă, în fîntînă, să vadă dacă mai respiră ori nu. Şi-a ţinut respiraţia şi-a trecut testul. L-au aruncat într-o salvare, ca pe-un sac. La o lună după evenimente, hematoamele începuseră să i se estompeze din albul ochilor, dar încă mai avea sînge în lichidul cefalo-rahidian. Altă poantă bună: colegul D.A., cameraman part-time pentru o televiziune franceză, a tăcut chitic, în speranţa că va scăpa mai ieftin. De bătaie tot n-a scăpat, aţi ghicit, în schimb, printre ciomege şi cizme în burtă a avut ocazia să aprecieze mostre de umor neaoş: “Dă-i, bă, la oase, franţuzului, să vadă şi el cum e pe la noi”… I-au furat adidaşii şi ciorapii Lacoste.
După cîteva zile abia au început să răsară colegii mei, unii scăpaţi din U.M. de Securitate de lîngă Măgurele (unde mîncau bătaie, cu predilecţie, cînd se cereau la toaletă, restul timpului fiind “parcaţi” într-un hangar, pe ciment), precum colegul E.T., pe care l-am văzut venind pe jos, cocoşat şi crăcănat de durere da’ nu l-am recunoscut, atîta era de negru (era alb numa’ în albul ochilor) iar hainele arătau ca şi cum ar fi fost tîrît mai multe sute de metri (surpriză: chiar fusese tîrît mai multe sute de metri…), alţii fugiţi din Spitalul Municipal, unde erau păziţi non-stop de cîte-un securist în civil pe hol, la intrare (cu ajutorul unor colege îndrăzneţe, care le-au dus haine şi i-au susţinut efectiv, fugind împreună pe ieşirea de serviciu…). Stăteau unul lîngă altul la pansat pe un pat de cămin - n-o să uit niciodată urmele groase şi vinete de bîte minereşti, pielea pe-alocuri crăpată… - împreună cu un tînăr muncitor, venit la Bucureşti “să apere democraţia”, şi care, avînd o faţă mai intelectuală, fusese “asimilat” studenţilor de către mineri, bătut şi băgat la dubă… tocmai luase chenzina, pe 13 iunie, avea banii la el – evident, l-au buzunărit :)) …Cred că omul ăla n-a mai votat în viaţa lui cu Iliescu.

La sfîrşit i-a adunat pe mineri la Romexpo, mulţumindu-le public pentru ajutor (s-a dat la televizor). “Anormal a fost faptul că a putut să-i treacă cuiva prin cap să invoce şeful statului cu vreo răspundere în legătură cu ceea ce s-a petrecut în urma acestor acte rebele împotriva instituţiilor statului", a declarat Iliescu, la aflarea deciziei de NUP.
Senin. Ca o floare.

DOUĂZECIŞIDOI: 23 AUGUST, O SĂRBĂTOARE (APROAPE) UITATĂ

Ultima defilare: 23 august 1989                                 &                                "Casa Radio"
Cîndva ziua asta era o sărbătoare proeminentă, cu o profundă semnificaţie, acum a uitat-o aproape toata lumea.
Istoriceşte vorbind, totul a pornit de la decizia conducerii ţării de atunci, în anul de graţie 1944, de-a rupe alianţa cu Axa (Germania + Italia + Japonia) şi-a trece de partea Aliaţilor (Anglia + SUA + URSS), într-un moment cînd războiul începuse să meargă prost pentru Axă. Decizie de conjunctură, aproape la fel de discutabilă ca şi intrarea în război de partea Axei. După război ţara noastră, sub ocupaţie sovietică, a sărbătorit an de an această zi ca sărbătoare naţională, inventîndu-i permanent noi semnificaţii, în funcţie de prioritaţile de moment. Eu am prins doar două:”Insurecţia armată, antifascistă şi antiimperialistă”, cînd eram copil, apoi, spre finalul erei ceauşiste: ”Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”. În timp, deci, s-a “estompat” contribuţia armatei şi s-a pus accent pe caracterul social şi naţional. A, da, şi pe ideea de eliberare socială – de parcă vreun război s-a ocupat vreodată de aşa ceva… Trei zile “libere” – defilări, armată, mulţime, popor.
Ţin minte în mod deosebit ultima defilare, din 1989: oamenii din orăşelul meu, printre care şi fratele meu mai mare, s-au trezit cu noaptea-n cap şi s-au suit pe la patru dimineaţa în autobuzele parcate în faţa Primăriei, pe bază de liste nominale, plecînd apoi spre Bucureşti. Au stat în picioare, în soare, pe-o caniculă cam ca acum, pînă pe la ora două după-amiaza, cînd le-a venit rîndul să defileze prin faţa lui ceauşescu. Defilarea a avut loc pe un bulevard neterminat, prin faţa unor blocuri neterminate – dar cu faţada văruită în grabă şi cu geamuri, apoi prin faţa viitorului Muzeu al PCR, un şantier şi acela, nefinalizat niciodată (cunoscut apoi, pentru o bună bucată de vreme, sub numele de Casa Radio).
Acolo, în clădirea aia, într-un balcon alcătuit din schele şi făţuit în grabă, balcon care nu mai există de mult, a asistat ceauşescu la ultima defilare din viaţa lui. N-a fost de bun augur pentru el. Acum acolo bate doar soarele şi vîntul. Pentru încă o vreme.

TEN: LEGENDA LEGENDELOR, DUNE

"Blue eyes on blue..."
Totul porneşte de la ideea că omenirea e la o mare răscruce şi dacă nu ne adaptăm, punînd la bătaie în mod consecvent şi programatic informaţia genetică cu adevărat relevantă din noianul de informaţii redundante şi recurente în care ne bălăcim, depăşindu-ne deci propriile limite, vom dispărea ca specie, în fata enormelor pericole ce ne pîndesc. Pericole dinăuntrul, dar mai ales din afara universului cunoscut. O lume trăind în feudalismul postindustrial. O lume ferită prin tabuuri complexe de dominanţa inteligenţei artificiale. O lume a condiţionării mentale extreme – de a fi logic, de a fi asasin, de a fi seducător, de a fi preştient, de a vindeca, de a avea simţul adevărului. O lume ce îşi numără paşii de-a lungul unor ritualuri meta-religioase, plină de profeţi şi profeţii, în care apa valorează mai mult uneori decît viaţa pe care-o-ntreţine. O promisiune smulsă viitorului. O lume de legendă, trăindu-şi propria legendă, plină de potenţialităţi îmbătătoare.

De fiecare dată cînd recitesc Dune scrîşnesc fire de nisip între dinţi şi inspir cu ochii închişi scorţişoară.

SIX: ABOUT INTERNET – THE MEANING, FROM MY PERSPECTIVE (I)

Dacă am face o analogie între evoluţionism şi dezvoltarea internetului, am putea spune că ultimii zece ani seamănă cu saltul evolutiv de la parameci şi euglene, mici dar complet autonome dealtfel, la meduze, incomparabil mai mari, mai complexe, dar şi mult mai vulnerabile în faţa agresorilor şi bolilor de orice fel. Abia s-au definit timid primele organe, mai întîi cele de reproducere evident :P, apoi alea de mîncat şi excreţie (ba ştiu nişte softişti care ar fi în stare să-şi dedice timpul lor liber să-i creeze internetului un organ de băut bere, trust me, atîta altruism uneori mă face să plîng…); încetul cu-ncetul prinde contur un rudiment de sistem nervos, parţial cu rol de comunicare, au început să se formeze şi primele excrescenţe (tentacule?...) în sfîrşit, e o evoluţie complexă dacă o priveşti de aproape, puerilă dacă o priveşti în ansamblu.
Aştept cu interes vertebrarea. Aştept cu interes specializarea neuronilor. Gruparea lor, conectarea ne-haotica. Apoi instinctele. Intr-un final (ori început) glorios, primele gînduri proprii (deşi sînt optimist de fel, nu cred că le voi apuca pe lumea asta…)
Şi toate astea, pe un suport atît de fragil – cred că voi vorbi despre asta altădată, acum vreau să rămîn cu imaginea asta optimistă pe retină, am nevoie de ea, mă duc să bag cornu’ în pernă şi vreau să visez frumos.

DOI ŞI JUMĂTATE

Un tip intră într-un bar şi zice: “barman, un whiskey dublu pentru mine şi o apă plată pentru mobilul meu”… Iată o foarte probabilă banală întîmplare din viitorul apropiat. Cercetătorii de la UltraCell au facut deja prototipul alimentatorului de laptop cu o pilă de combustie pe metanol, cu o autonomie de 72 ore fără reîncărcare. Există şi o versiune de astfel de pilă de combustie şi pentru aparate mici, precum playere mp3 sau headset-uri, o singură încărcare cu metanol asigurînd o autonomie de pîna la 20 ore. Laptoape beţive, telefoane beţive, o întreagă menajerie, mare păcat că metanolul nu e potabil…
Aştept momentul cînd se vor pune la punct pilele de combustie pe etanol şi atunci va fi absolut firesc sa ai la tine în permanenţă, prin sertare sau aruncată neglijent în porbagaj, o sticlă de tărie “puterea ursului”. Şi uite aşa vom mirosi cu toţii cît de curînd a prună, a votcă sau a zeamă de ploşniţă, după gust. Iar fetele de la contabilitate ne vor deconta cîte o navetă de tărie pentru “uz personal în interes de serviciu – delegaţie”, privindu-ne încruntate şi cu o totală lipsă de încredere cum plecăm, veseli si entuziaşti, la “timbilding”.

UNU

Marius îmi spune că sistemele de recunoaştere vocală se vor perfecţiona şi vor înlocui step by step bătrînele tastaturi, un pas major înainte spre integrarea om – maşină.
Va trebui atunci sa învăţăm maşinile să nu ia în considerare aberaţiile ce ne ies mai tot timpul pe gură, eventual sa ne corecteze politicos (…condescendent?…).
Cînd se va întîmpla chestia asta va fi evident că mulţi oameni sînt cam inutili.