XLVIII: SǍ LUǍM, DE EXEMPLU, PRIVIREA

Magic eye - from Dark Wallpapers

Tehnic, ochiul citeşte lumina, recepţionează fotonii, emişi direct sau reflectaţi de obiecte, apoi refractaţi prin aer, apă ori ce-o fi acolo. Apoi creierul gîndeşte un pic şi face o proiecţie, pe care noi o luăm de bună, îi zicem imagine. Deci, tehnic, e un proces de recepţie.
De ce vorbim atunci cu toţii de privire ca şi cum ar transmite ceva: privire tristă, de cîine bătut, dragostea i se citeşte în privire, priveşte hoţeşte în jur cu ochii mijiţi, privirea lui/ei rece a trecut de-a dreptul prin mine, aruncă fulgere din priviri, privirea lui/ei spune totul. Ne minţim oare cu toţii chiar atît de uşor?... E-adevărat că mai sînt şi alte elemente care contribuie la ceea ce numim expresivitate, cel puţin parţial: în primul rînd faţa, cu toate elementele ei, apoi atitudinea întregului corp, gestica, imaginea de ansamblu. Chestia e că îi privim pe ceilalţi în ochi şi-atunci toate celelalte elemente descrise mai sus, fiind receptate de vederea periferică, le cam "înghiţim" automat, la nivel subconştient, asociindu-le ca şi elemente colaterale la ceea ce vedem în mod conştient: privirea.
Ceea ce nu explică de nici o culoare cum simţim cînd alţii ne privesc, iar cînd ne-ntoarcem instantaneu adesea-i surprindem, iar ei de obicei se întorc în altă parte, jenaţi, nu-i deloc plăcut să fii prins asupra faptului, [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "XLVIII: SǍ LUǍM, DE EXEMPLU, PRIVIREA" ***

de parcă ai fi hoţ şi tocmai ai întinde mîna după ceva, ceva ce în mod evident nu-ţi aparţine. Deci considerăm că propria imagine e a noastră şi ne aparţine de facto, iar "privitul" ei fără voie e un soi de încălcare a proprietăţii. Interesant însă asta nu-i totul. E evident că avem un alt simţ, altul decît auzul ori privirea, care ne atenţionează cînd cineva se gîndeşte la noi. Dupa felul în care ne simţim atunci - cei mai sensibili, evident - putem spune şi cam ce simte şi ce gîndeşte, acela ce ne gîndeşte. Ceilalţi, "nesimţiţii", receptează şi ei informaţia, însă iarăşi la nivel subconştient.
Chestia cu accesul direct la subconştient e un soi de capcană, cei ce nu conştientizează o astfel de "incursiune" au reacţii - ilogice, inclusiv pentru ei - de atracţie ori de respingere, faţă de respectiva persoană.
Deci ceea ce numim popular "privirea cuiva" nu e tocmai privire, e un soi de energie pe care respectivul o emite, un gînd focalizat, pe care îl simţim - mai mult sau mai puţin conştient - cînd e orientat către noi şi îl confundăm cu adevărata privire, e oarecum firesc, nu-i aşa, să ne privească şi să se gîndească în acelasi timp la noi.
In extremis, cînd gîndul ăla focalizat e prea intens ori negativ ne poate provoca chiar o stare de rău fizic, fără o bază funcţională reală. Răul ăsta e numit de bătrînii noştri "deochi", "evil eye" în tradiţia anglo-saxonă. Tradiţional, la noi se tratează cu masarea unor puncte energetice (dureroase) de pe antebraţe şi mîini şi prin descîntece (puterea cuvîntului...), pentru eliminarea energiilor negative/perverse. Se previne îmbrăcînd ceva roşu, se pare că roşul funcţionează ca un baraj energetic, intimidant pentru energiile perverse ale celorlalţi.