*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LXXXIII: THE UNIVERSE AS A SIMULATION." ***
Urmărind conferința asta, m-am întors în timp cu 25 - 30 de ani, cînd încercam să ÎNȚELEG realitatea, în facultate.
Am regăsit aici aceleași patternuri: modelarea matematică ca metodă cvasiexclusivă de cercetare a legilor Fizicii; apropierea Fizicii de Filosofie, atît ca motor de idei cît și ca sens al rezultatelor obținute; incertitudinea legilor Fizicii, bazate pe teorii și modele; procesul de "inginerie inversă" care este cercetarea experimentală în Fizică, pentru a-i descoperi legile fundamentale; suprapunerea unor ipoteze de cercetare din Fizică cu SF-ul; despre simplitatea elegantă a legilor fundamentale descoperite pînă acum. Plus, deschiderea către ideea că există un Creator, care și-a asumat simularea Universului, a Realității în care existăm.
Cînd eram mic, am citit mult SF. Îmi amintesc o poveste din Cyberiada lui Lem, cartea mea de căpătîi (prima mea carte SF, pe care am citit-o prima dată pe la 8 ani.. precum unul din invitații din conferintă) în care un vestit constructor i-a făcut cadou unui tiran detronat, spre a-i alina suferința exilului, un model de societate în miniatură. Numai că talentul constructorului era atît de apropiat de genialitate, încît modelul creat era mai mult decît un simplu model, era viu. Ființele simulate simțeau, adică, nu doar simulau simțirea. Simțeau bucuria, simțeau durerea, simțeau tirania. Iubeau și urau în consecință, fiindcă așa erau modelați. Așa că atunci cînd un alt mare constructor i-a deschis ochii asupra greșelii făcute din perfecționism excesiv, și s-a întors la "locul faptei" pentru a-și repara greșeala, l-a găsit pe tiran detronat pentru a doua și ultima oară, iar societatea modelată evoluînd cu propriile forțe. Conform modelului implementat de Creator..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu