Răutate, Uscăciune... Ţepi
Da, există oameni răi, periculos de răi. Am întîlnit în întreaga viaţă numai cîţiva oameni de felul ăsta. Sînt rari, fiindcă perfecţiunea e rară, pe pămîntul pe care călcăm, atît în bine, cît şi în rău. Iar ei sînt atît de aproape de perfecţiune…
* Un soi este “Omul Ţepos”. Pare că ştie ce spune, pare că ştie secretele universului, stă călare pe ele. Şi cînd colo, încearcă să te-ncalece pe tine, de fapt. Genul care mănîncă cuie şi scoate pe partea cealaltă, la minut, sîrmă ghimpată, ruginită gata.
Dacă te prinzi cu cine ai de-a face, eu zic să-l înjuri, cu vorba bună n-o scoţi la capăt cu el.
* Alt soi este “The Guru”. Am întîlnit doi de soiul ăsta pînă acum, m-a ajutat Dumnezeu şi-am scăpat. Ăştia au cheia înaintării şi mîntuirii tale spirituale chiar la ei, în buzunarul din spate al blugilor soioşi (cazul unu) ori al pantalonilor de trening (cazul al doilea). Dacă îţi pierzi multă vreme pe lîngă domniile lor te vor umfla de idei şi de ceaiuri, nici nu ştiu care din ele sînt mai bune spălătoare de creier. Eu am scăpat fără sechele, de fiecare dată, dar n-am intrat prea adînc în problemă şi-am mai avut şi noroc, pe deasupra. Alţii n-au avut atîta baftă şi-au suferit ani de-a rîndul, centrifugaţi din comédie la o viteză prea mare. Unii nu şi-au revenit complet niciodată.
Cum scapi de ei?... Păi mai întîi trebuie să vrei să scapi, asta-i cam dificil, cu vrutul, cînd ai fost spălat pe creier deja. Singura ta speranţă e că materia cenuşie se spală mai greu, deci daca te duce creieraşu’, vei scăpa. Ca peste tot, cei slabi vor rămîne în urmă. Cum zicea una dintre bunicile mele: “Păcatele tinereţii, maică…”
* Al treilea soi de om rău e cel îmbrăcat în piele de şef, “Managerul-Fără-De-Suflet”. Inteligent peste medie, fără umbră de morală şi dotat cu vaste disponibilităţi financiare, un individ ca ăsta încearcă să-i transforme pe cei de sub el în sclavi pe plantaţie, dispunînd discreţionar de timpul, de munca şi de creativitatea lor, la orice oră din zi şi din noapte. Anulîndu-le voinţa. Strivindu-i. Ştiu cazuri concrete de angajaţi subjugaţi îmbolnăvindu-se grav, unii psihic, alţii făcînd boli fizice grave, desigur, tot pe fond psihic. Legume aproape, la treizeci de ani, revenindu-şi cu greu, ca dintr-un coşmar. Observaţia mea ©: "Copiii rîzgîiaţi ajung manageri pretenţioşi".
Soluţia?... Să-ţi pui CV-ul la punct, să-i dai drumul să umble şi-atunci cînd găseşti ceva – să fugi cît poţi, să fugi ca de dracu’ de sub un asemenea om. Cît mai poţi umbla pe picioarele tale.
Mai grav este că imediat ce-o sa scapi de oricare din oamenii răi de mai sus, se va găsi cineva să-ţi ia locul. Există naivitate, există masochism, există prostie. Iar ei vor profita de toţi şi de toate, fără cea mai mica umbră de regret. Considerînd că totul li se cuvine.
Despre Basarabia
-
Pentru ca tot au fost alegeri în Basarabia, Republica Moldova ca să fiu
oficial, iată o carte care merită să fie citită ca să scăpați de false
așteptăr...
Acum 6 zile
10 comentarii:
Materialul este interesant..Insa prea suparat esti pe oameni,...,pe oamenii rai asa cum ii denumesti tu...Din punctul meu de vedere, oamenii sunt in interior minunati.Incearca sa privesti partea buna a oricarui om chiar daca iti arata altceva...:)
... Eşti un simpatic, Cristian!...
Nu sînt supărat pe oameni în general, sînt chiar optimist de fel, deşi n-ai crede. Din păcate am întîlnit şi extreme ale răului, gen "Spînul" din poveste, oameni a căror unică parte bună este aparenţa umană. De ei am vorbit aici. "Vina" pe care mi-o asum 100% e că m-am complăcut în această stare, amintindu-mi prea multă vreme de ei...
Salut Bardacule!
Uite pana acum nu ma fost curioasa sa mai sap/caut vechi imagini, dar te-am gasit din intamplare.
Fantastic, nu credeam ca se poate , dar pari nealterat.
Cin' sa fie?!
Mda, bună întrebarea, "cin' să fie?..." Păi să vedem: te-ai trădat că eşti fată :D, te-ai trădat că mă ştii de mult (m-ai încadrat la "vechi imagini"...) şi mă găseşti încă "nealterat" - merci, cred... :P Plus că îmi zici "Bardacule"... O fostă colegă din facultate? Mai mult nu mă duce capul, stai liniştită :)
Aştept să prinzi coraj să mă mai cauţi.
Salve!
Credeam ca ma identifici imediat. Sunt fata, am petrecut multe nopti impreuna, in aceeasi camera dar nu in acelasi pat, am mancat din acelasi... cartof prajit pe care tu il curatai si il prajeai dupa ce veneai de la munca...si... ne bateam in poezii, pe atunci cautai in special rima.
Este dintr-o alta lume dintr-un alt timp...
Sa fie Rodica?!
Nu am dus niciodata lipssa de curaj
Ooo, Rodica… cartoful ăla, da, şi-acum mă mai bîntuie… :D
Mă bucur că ai dat întîmplător peste mine, întîmplările au adesea sensul lor intrinsec. Da, blogăresc, precum vezi, viaţa e plină de proză… Există şi poeziile alea pe undeva (de unele ştii deja, de altele nu…), sînt bine puse, cu link din blogu’ ălălaltu’ (văzuşi că am două?...).
Dacă ai vreun contact direct (ym, e-mail, tel.) şi vrei să mi-l spui, dă-mi mesaj aici şi nu-l public, k?
:*
ce'i drept oamenii rai chiar exista,dar de ce sunt considerati un mit?lumea stie de existenta lor,dar multora le e prea frica sa recunoasca ca sunt si oameni malefici...
P.S:ms pt link:)
M-am pomenit în mai multe rînduri argumentînd că există - în faţa unor amici complet neîncrezători. M-am simţit dator să îi "marchez", ca şi cum aş marca o groapă ori o gură de canal fără capac. Cetăţeneşte... :D
Te-ai gandit ca in loc sa ii categorisesti si sa ii cataloghezi, sa te intrebi si care este motivatia ce determina aceste caractere?
Da, m-am gîndit, cînd eram mai mic şi mai... naiv.
Dupa aia m-am concentrat asupra modalităţilor eficiente de a ma feri de ei.
Cînd te muşcă un cîine turbat, nu stai să îl psihanalizezi, ai două lucruri urgente de făcut: o injecţie pt. tine, să trăieşti (antirabic) şi una pentru el, să moară. Să nu apuce să îi mai muşte şi pe alţii.
Trimiteți un comentariu