PAIŞPE: PERSPECTIVA SUBIECTIVĂ A TIMPULUI

"The Terminator..."
Azi mi-am pierdut nişte ore din viaţă (prea multe, zic eu) devirusînd PC-uri, unul dintre ele, în special, mi-a mîncat ceva timp şi ficaţi. Fără să îmi propun asta în mod special, fără să fie meritul meu deci, am avut timp de gîndire, din ăla cu privirea în gol. Am ajuns la concluzia că daca ne-am exprima vîrsta în ore, calcularea intervalului de ani plus luni durează tot cam atît cît calcularea intervalului rămas, de săptămîni plus zile şi ore. Deci în sistemul nostru interior, absolut subiectiv de valori, cele două durate au reprezentări asemenea, poate şi pentru faptul că le acordăm cam aceeaşi importanţă. Pentru că, la nivel subiectiv, experienţa comprimată a tuturor anilor noştri contează cel mult cît experienţa ultimelor săptămîni plus zile şi ore. Deci perspectiva noastră abstractă asupra a tot de se-ntîmplă în jur e complet deformată de niste lentile de ochelari extrem de groase la mijloc, adevărate funduri de borcan, din alea care îţi schimbă fizionomia. Mă gîndesc cît de greu ar fi să educăm o masină să gîndească în stilul ăsta. Şi cît de subiectivă am considera-o atunci, cît de neadecvată scopului ei ni s-ar părea. Faptul că un sistem automat gîndeşte aşa nu ne-ar da de loc o stare de confort. Că oamenii gîndesc aşa – ni se pare firesc.

Contează mai mult pentru noi, subiectivii, ce-am înghiorţăit ieri şi azi şi ce sperăm să-nfulecăm mîine decît dacă o viaţă întreagă ne-am hrănit sănătos. Asta a fost o metaforă, you know what I mean.

XIII. FORME PARTICULARE DE GRAVITAŢIE – VIVE LA FRANCE!

"La Tour Eiffel"
La Paris, se pare, gravitaţia nu funcţionează ca la noi, adică de-a lungul unei linii absolut drepte ce uneşte centrele de masă ale celor doua corpuri; acolo, la Paris, care va să zică, atracţia universală se manifestă de-a lungul unor linii curbe, arcuite elegant după reguli arhitecturale de aur. Urmare acestei diferenţe de aplicabilitate a legilor fizicii, la Paris sînt posibile minuni de arhitectură nevăzute pe alte meleaguri: catedrala Notre – Dame şi turnul Eiffel. Sînt efecte minunate şi-n alte privinţe, de pildă, în antropologie: curba şoldului franţuzoaicelor e diferită de a femeilor din alte părţi ale lumii (trust me, ştiu ce spun, am studiat în profunzime problematica, din punct de vedere pur ştiinţific, desigur - din absolut aceleaşi motive aici şi nu aiurea s-a inventat French CanCan-ul). Ar mai fi şi efectul extins asupra organului limbă – atît în ceea ce priveşte sonoritatea vorbelor scoase pe gură (încă de cînd eram mic îmi plăcea la nebunie cum sună urechii blîndul “je t’aime” faţă de colţurosul “I love you” anglo-saxon, parcă plin de şuruburi şi piuliţe), cît şi în ceea ce priveşte capacitatea de a alege / combina / inventa Gustul Perfect, atît la mîncare, cît şi la băutură.

Şi în artă şi-a pus pecetea, cu certitudine, “Les sanglots longs / Des violons / De l'automne / Blessent mon coeur / D'une langueur / Monotone” nu puteau exista într-o realitate în care mărul cade din copac drept în capul fizicianului, dîndu-i astfel de gîndit, obligîndu-l parcă să tragă o concluzie anume. Simplă şi logică, neapărat.

XII. LINKEDIN WITH ME, PLEASE, BECAUSE RELATIONSHIP MATTERS :P

The Bardac's LinkedIn Profile
Te vei trezi într-o zi ca dintr-un vis, te vei uita în jur cu ochii cîrpiţi, sperînd c-ai să vezi pe cineva cunoscut, dar nu. Ai să-ncepi să intri în panică şi-ai să te-ntrebi dacă nu cumva te-ai trezit într-o realitate paralelă, unde nu te ştie nimeni de fapt. Singur, înconjurat de priviri străine.
Ca să poţi dormi liniştit pe tine, în continuare, fără a fi deranjat de vise urîte precum cel de mai sus, trebuie să te conectezi cît mai bine, în primul rînd cu toţi oamenii care au însemnat ceva pentru tine vreodată. Apoi, să te conectezi de cei ce probabil vor însemna vreodată ceva, să scrii niste cecuri în alb, adică, să pariezi pe viitor.
Să mai arunci cînd şi cînd cîte-o privire, curios-dezinteresată desigur, în lista conexiunilor amicilor tăi, dacă te lasă, desigur – am descoperit această posibilitate de a restricţiona accesul încercînd să mă uit fără succes în lista de conexiuni a unui bun prieten, stabilit în străinătate. Probabil că are motivele lui. Am facut şi eu la fel (mimetice fiinţe mai sîntem…) într-un moment de sinceră paranoia, probabil că o să-mi treacă, pînă la urmă toate trec, aşa am auzit.
Facilităţile de “self-promotion” sînt evidente: îţi poţi scrie aici toate studiile / joburile / cursurile / titlurile, îţi poţi pune o poză, poţi obţine o recomandare sau poţi să recomanzi pe altcineva, poţi să-ţi postezi un CV, link-uri la site-urile personale, poţi să-ţi faci un profil public, vizibil direct din internet. Dacă vrei.

Sau poţi să foloseşti site-ul ăsta ca mine: o agendă virtuală a vechilor amici, plecaţi peste mări şi ţări, împreună cu o listă de noi legături, aducînd cu ele parfumul viitorului. Pup pe această cale toate contactele mele din LinkedIn, pe toate.
De ce LinkedIn? Because relationship matters, de aia!

ELEVEN: PC-UL – MĂSURA IMPERFECŢIUNII NOASTRE

"Death of a PC"
Dacă ne gîndim că un calculator este o construcţie cît se poate de logică şi extrem de precisă, compusă pe de-o parte dintr-un hardware dimensionat cu largheţe (plămîni de RAM de 2 GB, creier Core 2 Duo la o frecvenţă enervantă, artere largi, pe 32 de biţi şi memorie de elefant centenar, pentru toate amintirile / logurile dorite şi mai ales nedorite – HDD peste 100GB), să poată suporta tot ce ne-a trecut şi ne va trece prin cap, prin care bîntuie “spiritul” unui sistem de operare omnipotent, rumegînd programe omnisciente – ei bine, atunci sîntem extrem de departe de realitate. Şi chiar dacă am lua de bune presupunerile de mai sus, în ciuda evidenţei, îşi va da cu certitudine în petec elementul uman, adică toţi cei ce instalează / configurează / programează / utilizează într-un mod complet neadecvat instalaţia aia minunată descrisă mai sus.
Omul este încă factorul cheie în funcţionarea neperformantă a unui calculator. Nici n-ar trebui să ne jenăm by the way de chestia asta, arată cît de umani sîntem de fapt, poate-ar trebui să se dea şi certificate, să-şi treacă omu’ în CV la “skills” de exemplu – incapacitatea de a folosi un program sau mai multe, să poţi umple lista aia cu măsura neadecvării tale de a utiliza PC-ul. Am remarcat că de regulă artiştii sînt complet afoni în relaţia cu PC-ul, ei pornesc probabil de la premisa că e o sculă capabilă să-i înţeleagă, pe ei şi aspiraţiile lor superioare şi se poartă cu el ca atare, artiştilor aşa li se pare firesc, în loc să îl atingă cu precauţie, cum ar fi şi normal, ca pe-un handicapat ce este.

Asta e combinaţia – bombă, trust me: PC-ul şi artistul de geniu. Măsura gradientului nostru entropic, ca rasă de butonari de PC-uri ce sîntem :P

TEN: LEGENDA LEGENDELOR, DUNE

"Blue eyes on blue..."
Totul porneşte de la ideea că omenirea e la o mare răscruce şi dacă nu ne adaptăm, punînd la bătaie în mod consecvent şi programatic informaţia genetică cu adevărat relevantă din noianul de informaţii redundante şi recurente în care ne bălăcim, depăşindu-ne deci propriile limite, vom dispărea ca specie, în fata enormelor pericole ce ne pîndesc. Pericole dinăuntrul, dar mai ales din afara universului cunoscut. O lume trăind în feudalismul postindustrial. O lume ferită prin tabuuri complexe de dominanţa inteligenţei artificiale. O lume a condiţionării mentale extreme – de a fi logic, de a fi asasin, de a fi seducător, de a fi preştient, de a vindeca, de a avea simţul adevărului. O lume ce îşi numără paşii de-a lungul unor ritualuri meta-religioase, plină de profeţi şi profeţii, în care apa valorează mai mult uneori decît viaţa pe care-o-ntreţine. O promisiune smulsă viitorului. O lume de legendă, trăindu-şi propria legendă, plină de potenţialităţi îmbătătoare.

De fiecare dată cînd recitesc Dune scrîşnesc fire de nisip între dinţi şi inspir cu ochii închişi scorţişoară.

NINE: KNOWING YOUR FRIENDS – YAHOO MSG. INVISIBILITY

;))
Mai întîi era o aşteptare febrilă – vroiam să vorbesc cu un amic bun şi era offline, ce enervant, cînd aveam atîtea să-i spun. Săptămîni, luni în şir, tot aşa. Apoi viermele neîncrederii a-nceput să-şi facă loc prin sufletul meu: poate amicul, bunul meu amic, se dă invizibil! Iar viermele a săpat şi mai adînc, pînă la temerea mea cea mai adîncă: poate bunul meu amic se dă invizibil numai faţă de mine!... Şi-atunci a-nceput bîlciul: căutarea pe net de metode de a detecta invizibilitatea “amicilor”. Pe net toată lumea se-ntreabă, unii zic că nu există soluţie, cîţiva doar vin cu propuneri concrete.
Analiştii “experţi” în YM zic că cea mai sigură soluţie e să începi o conversaţie cu amicul presupus invizibil şi să activezi un IMVronment (Doodle), dacă se încarcă îl dă de gol pe amic, cum că are YM-ul pornit şi se-ascunde. Eu n-am încredere, am încercat şi dă rezultate diferite, funcţie de versiunea de client YM utilizată de fiecare din capete, poate sînt şi alţi parametri, nu ştiu exact, am decis că nu merge.
Alte soluţii sînt motoarele de descoperire a invizibilităţii de pe web, în care scrii id-ul YM al amicului şi apeşi pe buton, ca la jocuri mecanice. Iată două bune care merg: Xeeber - iranian (Update 14 mai 2008: site-ul e suspendat de provider, cică "pentru neplată" - incă o măgărie "corporate" :P) şi Ydetector - românesc, mai dau mesaj de “system is busy” cînd şi cînd, din motive de prea multe solicitări de-odată. Mai iată unul bun care e down zilele astea, tot românesc: Yahoo From-Magic, provideru’ cică ar fi de vină (Update 05 mai 2008: de azi este "up", s-a reparat :D). Mai iată altele care merg dar dau rezultate greşite, de regulă: Invisible.ir – tot iranian şi ăsta şi unul vestic, nu ştiu exact ce naţie e, cu două interfeţe publice: una .com – Checkinvisible.com şi una .net – Checkinvisible.net, se vede de departe că e acelaşi motor în spate.
Şi mai este o soluţie, una care spune tot-tot-tot: log-urile din propriul PC, alea arată activitatea tuturor amicilor, vizibili ori ascunşi. Vă propun un experiment: schimbaţi-vă imaginea YM-ului cu alta, de exemplu, notaţi-vă ora şi uitaţi-vă prin loguri, să vedeţi cum discută clienţii de YM între ei, să-şi încarce noua imagine. Logurile cu “client_...” şi “network_...” sînt cele interesante, la sfîrşitul lor mai exact e informaţia de interes, apare după vreo 10 – 15 minute maxim, update-urile se fac uneori cu un pic de întîrziere (le găsiţi aici: C:\Program Files\Yahoo!\Messenger\logs). Sînt fişiere text, vă descurcaţi voi.

Şi după ce vă dumiriţi, dragii mei, nu vă supăraţi, vă rog eu mult de tot, pe amicii ăia care se-ascund de voi. Faceţi ca mine, nu le ziceţi nimic, nu le bateţi obrazu’ pentru un mizilic ca ăsta.
Fiţi voi adevăraţii prieteni şi de această dată şi lăsaţi-o aşa, cum a căzut.

P.S.(necesar, se pare): Fenomenul se petrece în mod identic chiar dacă amicii îşi şterg imaginile din profile :D, fiindcă se înregistrează de fapt solicitarea imaginii puse de mine în YM-ul meu, de către YM-ul lor. Naşpa, nu? :P

P.P.S.(superb): Pentru a avea log-uri detaliate în YM există de downloadat un Logger, chiar de la Yahoo, ce vă va ajuta să aveţi log-uri detaliate ale activităţii şi care nu se şterg la restart-ul aplicaţiei (Atenţie! se downloadează numai cu Internet Explorer şi se instalează cu YM-ul oprit complet). După ce îl instalaţi, reporniţi YM-ul, logger-ul o să-şi intre atunci în atribuţii, în log-uri vor aparea din acest moment toate detaliile dorite. Enjoy!! :))