*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "CII: ENTANGLEMENT." ***
Acum 5 săptămâni
Se afișează postările cu eticheta BARDAC'S. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta BARDAC'S. Afișați toate postările
vineri, 6 aprilie 2018
duminică, 3 septembrie 2017
duminică, 13 august 2017
sâmbătă, 8 aprilie 2017
sâmbătă, 23 aprilie 2016
duminică, 31 ianuarie 2016
LXXXI: THE LAST IDYL.
Images from Youth [2015]
"Who is she?.."
"God!.."
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LXXXI: THE LAST IDYL." ***
luni, 17 iunie 2013
LXX: PRETENDING... "BACKWARD" & "FORWARD"
Anouk - Pretending as always "backward"
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL " LXX: PRETENDING... "BACKWARD" & "FORWARD" " ***
joi, 6 iunie 2013
LXVIII: ABOUT MY DEAREST FRIEND, ART
"So, tell me, how is it that a man like you, so bald and so quirky and funny... how is it you're not taken?"
Marisa Tomei, to George, in "The Cadillac"
RO
Bunul meu prieten Art Vandalay, grăsunel, chelios, excentric şi amuzant, are în perioada asta un succes niebun la fete frumoase, pe LinkedIn. Asta fiindca n-are nici o inhibiţie de a propune o conectare oriunde, oricui. S-a gîndit un pic să facă o statistică pe baza feedback-ului consistent primit, însă pînă la urmă s-a lăsat păgubaş, fiind mai mult omul senzaţiei de moment, decît al analizei profunde. Bine, s-a conectat şi cu baieţi în timpul ăsta, practic n-a refuzat nici o propunere, fiind "open" faţă de toţi cei ce au suficient umor şi suficientă inteligenţă să-l aprecieze.
Pe scurt, cel mai mare succes l-a avut prin State, în Norvegia, în România :), dar mai ales la antipozi, în Australia, de unde i s-a tras şi un oarece necaz. Acolo, în culmea succesului fiind, a fost luat la ochi de o echipă de vînzări a LinkedIn, care s-a hotărît să facă din el un "caz". Aşa că, dupa vreo trei-patru zile în care s-a jucat de-a şoarecele şi pisica cu ei, Art a rămas pe termen nedefinit fără de poză la profil, din motive cică de copyright. Lume rea şi invidioasă. Deşi, cinstit faţă de sine fiind, Art recunoaşte că ar fi putut-o păţi şi mai rau, de exemplu să i se şteargă contul, de tot. Pesemne, profilul lui a plăcut şi ălora, care au evitat să-l mătrăşească. De tot.
Însă Art şi-a depăşit repede momentul de amărăciune, mîngîiat de valul aparent nesfîrşit de femei frumoase, care au ales să-şi condimenteze imaginea profesională atît de plictisitor de onorabilă, conectîndu-se cu el. Căci ce altceva dă mai bine într-o listă previzibilă de conexiuni profesionale decît un necunoscut get-beget, cu aură de fruct oprit?...
:)
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LXVIII: ABOUT MY DEAREST FRIEND, ART" ***
duminică, 12 mai 2013
luni, 6 mai 2013
joi, 14 martie 2013
LVIII: REDEFINIREA FIRESCULUI: NOAPTEA IGUANEI, BEST OF. IN FACT, MOST OF...
Poemul de l-am pus în postarea trecută mi-a făcut o poftă nebună de Noaptea Iguanei, aşa că l-am revăzut (... a cîta oară?...), apoi m-am gîndit să fac o selecţie, acolo, de cîteva minute. Ca urmare, am luat filmul la ciopîrţit. Numai că socoteala de-acasă nu prea s-a potrivit cu cea din tîrg, ca de obicei. După o noapte de muncă, au căzut "la tăiat" doar vreo 30 de minute, restul fiind mult, mult prea bun. Am tăiat cîte ceva de la început, unde încă nu se-nchegase bine intriga, apoi de ici ici şi de colo, cîteva imagini de umplutură. Plus sfîrşitul, holywoodian, cînd toţi zîmbesc frumos, în gros-plan (chestie care, recunosc, întotdeauna m-a enervat). Restul e mult, mult prea bun. Aşa că tot ce-a rămas - cam 70% din film - l-am împărţit în 4 bucăţi, pentru a putea fi urmărit totuşi la o calitate acceptabila, apoi l-am postat, mai jos.
Povestea este despre "a men at the end of his rope" şi opţiunile lui, din ce în ce mai limitate-spre-zero. Lui îi stau împotrivă în primul rînd propriile lui alegeri (proaste) din trecut, iar acum, ajuns la capătul funiei, chiar el însuşi, el şi limitarile lui omeneşti. Conform legilor lui Murphy, evenimente din cele mai neplăcute i se întîmplă, într-un crescendo din ce în ce mai greu de suportat. De remarcat că distinsului reverend aproape răspopit Lawrence T. Shannon, cam toate - şi cele bune, dar mai ales cele rele - îi vin / i se trag prin femei. Unele îl iubesc şi vor să-l facă fericit, de regulă împotriva voinţei lui, altele îl urăsc cu patimă, propunîndu-şi nici mai mult nici mai puţin decît să-l distrugă, iar celelalte, neutre, se lasă numai manipulate de şarmul lui. Surprinzător (sau nu), atît cele ce-l iubesc, cît si cele ce-l urăsc, nu iau nici o clipă în considerare apelurile lui din ce în ce mai disperate la raţiune şi omenie. Iar el, asaltat din toate părţile, se zbate, se zbate, legat la capătul funiei lui, precum numita iguană, sperînd în ciuda evidenţei să scape loviturii fatale a macetei... în speranţa că-şi va salva măcar cîte ceva din deja terfelita-i onoare. Degeaba. Pînă la urmă, perspectiva "lungului drum înot pînă în China" devine pentru Shannon din ce în ce mai probabilă, ca singura soluţie de a sparge cercul vicios.
"Adunînd dovezi ale inumanităţii omului faţă de Dumnezeu"... Mda.
Rezolvarea complicatei situaţii, într-un mod paradoxal, dar şi cumva firesc în acelasi timp, v-o las vouă s-o descoperiţi, cetitorilor :). E vorba aici, ei bine, de redefinirea firescului.
The Night of the Iguana (selection 1)
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LVIII: REDEFINIREA FIRESCULUI: NOAPTEA IGUANEI, BEST OF. IN FACT, MOST OF..." ***
duminică, 3 martie 2013
marți, 15 ianuarie 2013
LV: THE QUEEN OF BURLESQUE - DITA VON TEASE
From Wikipedia: Dita Von Teese (born Heather Renée Sweet on September 28, 1972 in Rochester, Michigan) is an American burlesque dancer, model, costume designer, and actress. She is thought to have helped re-popularize burlesque performance and was once married to Marilyn Manson.
Dita Von Teese - The Classic Absinthe Glass Strip
Reuşeşte performanţa de a nu fi vulgară, nici măcar o secundă... Evident, Balanţă! :) Numai o Balanţă poate fi atît de dezinhibată... Prietenii ştiu de ce :D [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LV: THE QUEEN OF BURLESQUE - DITA VON TEASE" ***
joi, 26 aprilie 2012
L: CEVA STATISTICI DESPRE MINE, DAR MAI ALES DESPRE VOI
3D Pie Chart
Categoria 1.1: Public - locaţii geografice
* Ca locaţie geografică, majoritatea click-rilor vin din România: 74.44% pe primul, respectiv 61.65% pe al doilea, iar pe ambele (în medie ponderată) 69.31%, ceea ce e de-a dreptul firesc . Interesant, al doilea, ăla "seriosu'", e mai puţin căutat de concetăţenii mei decit cel cu "visare". Mi-a zis mie cineva că vărsătorii ar fi curat visători...
În top se află, evident, Bucureştiul, cu o cifră ce însumează aproape cît toate celelalte judeţe împreună. Dintre ele, trafic semnificativ de mare am primit din: Cluj, Braşov, Iaşi, Mureş, Timiş, Constanţa.
** Apoi urmează grupul ţărilor din Europa (Germania, Polonia, Moldova, Franţa, Italia, Olanda), cu 14.36% pe primul, respectiv 19.17% pe al doilea, iar pe ambele (în medie ponderată) cu 16.29%. De remarcat că, din grupul ăsta, italienii şi moldovenii se uită numai pe primul. De "italieni" ce să zic, bănuiesc că-s emigranţi ori expaţi, ca şi ceilalţi "europeni", dar moldovenii nu se lipesc tiparului - or fi şi ăştia neam de visători, mai ştii...
*** Pe a treia poziţie se află Statele Unite, [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "L: CEVA STATISTICI DESPRE MINE, DAR MAI ALES DESPRE VOI" ***
miercuri, 8 octombrie 2008
XXV: CRIZA FINANCIARĂ AMERICANĂ, ALGERILE AMERICANE ŞI IMPORTANŢA LOR PENTRU NOI
1 Million Dollar Bill :D 
În anii ’90 s-au dat nişte “tunuri” adevărate prin ţara asta, supranumite la vremea lor “inginerii financiare” – fiindcă erau concepute de nişte ingineri de meserie, se pare :D – prin care mari sume de bani au trecut din buzunarele statului sau ale oamenilor obişnuiţi către alte buzunare, mai primitoare. Cele mai proeminente au fost: falimentarea Bancorex, jocul piramidal Caritas, fondul de investiţii FNI. Aşa cum probabil ştiţi, pentru Bancorex a plătit Statul (adică noi toţi, indirect); pentru Caritas şi FNI au plătit direct oamenii – mai tîrziu o mare parte din datoriile FNI au fost preluate de CEC, deci tot de noi toţi, şi tot indirect. Două din trei, un scor bun pentru inginerii români convertiţi la finanţe. A, da, au mai fost şi o grămadă de privatizări “pe doi lei găuriţi” care s-au dovedit apoi o mină de aur pentru întreprinzători şi o pagubă imensă pentru stat, care a preluat datoriile (adică, din nou, am plătit noi toţi).
În aproape toate situaţiile prezentate mai sus, repet, pierderile au fost acoperite de Statul Român – s-a spus despre noi că sîntem un stat bananier, că într-o ţară civilizată nu s-ar putea întîmpla aşa ceva, într-o ţară civilizată plăteşte cel ce greşeşte şi dacă o bancă ajunge în stare de faliment, ea va fi executată silit, restul economiei rămînînd sănătoasă şi neafectată în profunzime.
Privită în lumina celor de mai sus, actuala criză financiară din US şi rezolvarea ei – acoperirea pagubelor prin răscumpărarea portofoliilor de credite neperformante de către stat, la “modestul” preţ de aproape 800 miliarde USD – apare ca o trădare a principiilor liberale enunţate mai sus, principii utile pesemne doar atunci cînd dai lecţii de moralitate ţărilor mici şi amărîte. Partea “drăguţă” este că sistemul financiar mondial funcţionează ca o reţea enormă de vase comunicante, orice dezechilibru local transferîndu-se, într-o mai mare ori mai mică măsură, într-o altă parte a lumii. Aşa se face că lipsa lichidităţilor din sistemul bancar american a provocat o “foame” de lichidităţi pe toate celelalte pieţe financiare din lume, scumpind valutele forte în detrimentul celor slabe. Deci noi, suferind, ajutăm economia americană să se redreseze. Cît altruism pe capul nostru.
Pe de altă parte, campania electorală (cea americană, adică aia care contează, nu parodia care se-ntîmplă pe plaiurile mioritice …) a intrat în linie dreaptă, iar combinaţia campaniei cu criza crează un amestec exploziv. Iată de ce evoluţia campaniei electorale americane are o importanţă proeminentă pentru noi toţi, iată de ce voi monitoriza aceste alegeri, prin fluxul (Pod) de ştiri de presă NEWSWIRE susţinut de VODPOD. See you arround.
sâmbătă, 23 august 2008
DOUĂZECIŞIDOI: 23 AUGUST, O SĂRBĂTOARE (APROAPE) UITATĂ
Ultima defilare: 23 august 1989 & "Casa Radio"
Cîndva ziua asta era o sărbătoare proeminentă, cu o profundă semnificaţie, acum a uitat-o aproape toata lumea.
Istoriceşte vorbind, totul a pornit de la decizia conducerii ţării de atunci, în anul de graţie 1944, de-a rupe alianţa cu Axa (Germania + Italia + Japonia) şi-a trece de partea Aliaţilor (Anglia + SUA + URSS), într-un moment cînd războiul începuse să meargă prost pentru Axă. Decizie de conjunctură, aproape la fel de discutabilă ca şi intrarea în război de partea Axei. După război ţara noastră, sub ocupaţie sovietică, a sărbătorit an de an această zi ca sărbătoare naţională, inventîndu-i permanent noi semnificaţii, în funcţie de prioritaţile de moment. Eu am prins doar două:”Insurecţia armată, antifascistă şi antiimperialistă”, cînd eram copil, apoi, spre finalul erei ceauşiste: ”Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”. În timp, deci, s-a “estompat” contribuţia armatei şi s-a pus accent pe caracterul social şi naţional. A, da, şi pe ideea de eliberare socială – de parcă vreun război s-a ocupat vreodată de aşa ceva… Trei zile “libere” – defilări, armată, mulţime, popor.
Ţin minte în mod deosebit ultima defilare, din 1989: oamenii din orăşelul meu, printre care şi fratele meu mai mare, s-au trezit cu noaptea-n cap şi s-au suit pe la patru dimineaţa în autobuzele parcate în faţa Primăriei, pe bază de liste nominale, plecînd apoi spre Bucureşti. Au stat în picioare, în soare, pe-o caniculă cam ca acum, pînă pe la ora două după-amiaza, cînd le-a venit rîndul să defileze prin faţa lui ceauşescu. Defilarea a avut loc pe un bulevard neterminat, prin faţa unor blocuri neterminate – dar cu faţada văruită în grabă şi cu geamuri, apoi prin faţa viitorului Muzeu al PCR, un şantier şi acela, nefinalizat niciodată (cunoscut apoi, pentru o bună bucată de vreme, sub numele de Casa Radio).
Acolo, în clădirea aia, într-un balcon alcătuit din schele şi făţuit în grabă, balcon care nu mai există de mult, a asistat ceauşescu la ultima defilare din viaţa lui. N-a fost de bun augur pentru el. Acum acolo bate doar soarele şi vîntul. Pentru încă o vreme.
miercuri, 18 iunie 2008
ŞAIŞPE: COCA-COLA ŞI PETROLUL IRAKIAN - POVESTE ABSOLUT ROMANŢATĂ
"COCA COLA" by Yuri Bonder
Da, secretul ăsta a fost bine păstrat, pînă acum. L-am aflat pînă la urmă, amărîţii ăia de americani sînt atît de previzibili zilele astea, iar eu sînt enervant de inteligent, de vreo lună încoace, abia mă suport.
Deci secretul este un compus chimic cu moleculă lungă, rezultat întîmplător – ca orice aromă unică, nu-i aşa – în urma unui accident digestiv colectiv, nefericit desigur în momentul acela, al unei subspecii hiper-obeze de brontozauri, care a trăit în vremuri de mult apuse, cam prin zona unde, mult mai tîrziu, au izvorît fluviile Tigru şi Eufrat. Trupurile lor, putrezind apoi, au “infectat” cu această aromă tot petrolul din zonă.
Molecula asta aromatică a fost redescoperită mult mai tîrziu printr-o distilare fracţionată de petrol de import de către un chimist american, fiind amestecată apoi, la beţie, cu caramel şi alcool rafinat, în speranţa de a obţine un nou gust de whisky. Restul e istorie.
Ceea ce nu ştiau americanii atunci şi-au aflat mai tîrziu e că minunăţia asta dă dependenţă, aşa că de vreo sută de ani se dau peste cap să pună mîna pe tot petrolul irakian, ca să facă din el Coca-Cola. Au făcut şi război pentru asta. Au testat şi petrolul libian, la un moment dat – fără succes, se pare, nu toţi brontozaurii s-au stricat la stomac în acelaşi fel. Asta a fost şansa lui Ghaddafi. Saddam n-a avut atîta baftă.
După ce vor termina tot petrolul irakian, americanii vor ataca, previzibil, Iranul, pentru a pune stapînire pe ultima resursă naturală de Coca-Cola din lume. Trust me :P.
duminică, 8 iunie 2008
XV: VALOAREA INTRINSECĂ A CREIERULUI
"Coral Brain" by Jani Patokallio
Creierul nostru conţine zeci de ani comprimaţi în configuraţii neuronale unice, adesea redundante din motive de securizare a informaţiei şi subtile semnături – marcaje chimice, unice şi astea, desigur. Amintiri detaliate, cuprinzînd toţi oamenii, locurile şi senzaţiile pe care le-am experimentat împreună, categorisite judicios după criterii personale care adesea ne uimesc, atunci cînd le conştientizăm, precum şi o-ncrengătură de sentimente – personale şi astea – despre fiecare element în parte şi despre ansamblu, în întregul lui. CPU, RAM, HDD, OS, plus toată educaţia acumulată – programele de lucru adică, controllere pentru toate perifericele existente, toate personalizate, toate într-un singur loc, unice, proiectate redundant, cu design “Non-Fail”, optimizate hardware antişoc, protejate de sisteme de termostatare – redundante şi astea – şi pentru cîteva zeci de secunde, cu protecţie chiar şi pentru Power Fail.
Şi noi luăm minunea asta, o aducem la limita de avarie cu o litră de alcool de exemplu (de la spirt medicinal trecut prin pîine şi pîna la cel mai fin coniac – efectul e fundamental acelaşi) sau, de ce nu, orice alt drog vă trece prin minte, după care ieşim noaptea pe stradă şi-ncercăm să punem piedică la maşini, din motive de fun. Sîntem fiinţe paradoxale, într-adevăr. Şi inconştiente, pe deasupra.
marți, 13 mai 2008
XII. LINKEDIN WITH ME, PLEASE, BECAUSE RELATIONSHIP MATTERS :P
The Bardac's LinkedIn Profile
Te vei trezi într-o zi ca dintr-un vis, te vei uita în jur cu ochii cîrpiţi, sperînd c-ai să vezi pe cineva cunoscut, dar nu. Ai să-ncepi să intri în panică şi-ai să te-ntrebi dacă nu cumva te-ai trezit într-o realitate paralelă, unde nu te ştie nimeni de fapt. Singur, înconjurat de priviri străine.
Ca să poţi dormi liniştit pe tine, în continuare, fără a fi deranjat de vise urîte precum cel de mai sus, trebuie să te conectezi cît mai bine, în primul rînd cu toţi oamenii care au însemnat ceva pentru tine vreodată. Apoi, să te conectezi de cei ce probabil vor însemna vreodată ceva, să scrii niste cecuri în alb, adică, să pariezi pe viitor.
Să mai arunci cînd şi cînd cîte-o privire, curios-dezinteresată desigur, în lista conexiunilor amicilor tăi, dacă te lasă, desigur – am descoperit această posibilitate de a restricţiona accesul încercînd să mă uit fără succes în lista de conexiuni a unui bun prieten, stabilit în străinătate. Probabil că are motivele lui. Am facut şi eu la fel (mimetice fiinţe mai sîntem…) într-un moment de sinceră paranoia, probabil că o să-mi treacă, pînă la urmă toate trec, aşa am auzit.
Facilităţile de “self-promotion” sînt evidente: îţi poţi scrie aici toate studiile / joburile / cursurile / titlurile, îţi poţi pune o poză, poţi obţine o recomandare sau poţi să recomanzi pe altcineva, poţi să-ţi postezi un CV, link-uri la site-urile personale, poţi să-ţi faci un profil public, vizibil direct din internet. Dacă vrei.
Sau poţi să foloseşti site-ul ăsta ca mine: o agendă virtuală a vechilor amici, plecaţi peste mări şi ţări, împreună cu o listă de noi legături, aducînd cu ele parfumul viitorului. Pup pe această cale toate contactele mele din LinkedIn, pe toate.
De ce LinkedIn? Because relationship matters, de aia!
duminică, 23 martie 2008
APROAPE TREI
Cînd auzim cuvîntul digital ciulim urechile cu veselie anticipativă, parcă sperînd că vom atinge apogeul percepţiilor noastre (…orgasmul?...). Ceea ce nu ştie orişicine este că percepţia calităţii a ceva digital ţine de rezoluţia cu care s-a făcut achiziţia originalului imagine / sunet, care este 100% analog, măi dragă. Este extrem de dificil să descrii digital cu rezoluţie satisfăcătoare o imagine sau un sunet, deşi rezultatul unui astfel de demers ne păcăleşte percepţiile zi de zi (probabil pentru că vrem să ne lăsăm păcăliţi – asta spune ceva despre psihismul nostru ca specie, cred). Cu atît mai dificil va fi să descriem în totalitate un obiect material, oricare ar fi el, cît despre recompunerea instantanee a unui obiect macroscopic pornind de la informaţia ce îl descrie, mai avem cale lungă.
Deci vom mai aştepta cîteva generaţii pînă cînd ne vom plimba din loc în loc cu teleportoarele atît de dragi iubitorilor de Star Trek, deşi teste de teleportare a unor particule cu ajutorul unui flux luminos (laser) s-au petrecut cu succes. Mai rămîne de făcut doar ansiblul, transmiţătorul instantaneu, altă gaselniţă a universului SF.
"Engage!"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
