XIII. FORME PARTICULARE DE GRAVITAŢIE – VIVE LA FRANCE!

"La Tour Eiffel"
La Paris, se pare, gravitaţia nu funcţionează ca la noi, adică de-a lungul unei linii absolut drepte ce uneşte centrele de masă ale celor doua corpuri; acolo, la Paris, care va să zică, atracţia universală se manifestă de-a lungul unor linii curbe, arcuite elegant după reguli arhitecturale de aur. Urmare acestei diferenţe de aplicabilitate a legilor fizicii, la Paris sînt posibile minuni de arhitectură nevăzute pe alte meleaguri: catedrala Notre – Dame şi turnul Eiffel. Sînt efecte minunate şi-n alte privinţe, de pildă, în antropologie: curba şoldului franţuzoaicelor e diferită de a femeilor din alte părţi ale lumii (trust me, ştiu ce spun, am studiat în profunzime problematica, din punct de vedere pur ştiinţific, desigur - din absolut aceleaşi motive aici şi nu aiurea s-a inventat French CanCan-ul). Ar mai fi şi efectul extins asupra organului limbă – atît în ceea ce priveşte sonoritatea vorbelor scoase pe gură (încă de cînd eram mic îmi plăcea la nebunie cum sună urechii blîndul “je t’aime” faţă de colţurosul “I love you” anglo-saxon, parcă plin de şuruburi şi piuliţe), cît şi în ceea ce priveşte capacitatea de a alege / combina / inventa Gustul Perfect, atît la mîncare, cît şi la băutură.

Şi în artă şi-a pus pecetea, cu certitudine, “Les sanglots longs / Des violons / De l'automne / Blessent mon coeur / D'une langueur / Monotone” nu puteau exista într-o realitate în care mărul cade din copac drept în capul fizicianului, dîndu-i astfel de gîndit, obligîndu-l parcă să tragă o concluzie anume. Simplă şi logică, neapărat.

XII. LINKEDIN WITH ME, PLEASE, BECAUSE RELATIONSHIP MATTERS :P

The Bardac's LinkedIn Profile
Te vei trezi într-o zi ca dintr-un vis, te vei uita în jur cu ochii cîrpiţi, sperînd c-ai să vezi pe cineva cunoscut, dar nu. Ai să-ncepi să intri în panică şi-ai să te-ntrebi dacă nu cumva te-ai trezit într-o realitate paralelă, unde nu te ştie nimeni de fapt. Singur, înconjurat de priviri străine.
Ca să poţi dormi liniştit pe tine, în continuare, fără a fi deranjat de vise urîte precum cel de mai sus, trebuie să te conectezi cît mai bine, în primul rînd cu toţi oamenii care au însemnat ceva pentru tine vreodată. Apoi, să te conectezi de cei ce probabil vor însemna vreodată ceva, să scrii niste cecuri în alb, adică, să pariezi pe viitor.
Să mai arunci cînd şi cînd cîte-o privire, curios-dezinteresată desigur, în lista conexiunilor amicilor tăi, dacă te lasă, desigur – am descoperit această posibilitate de a restricţiona accesul încercînd să mă uit fără succes în lista de conexiuni a unui bun prieten, stabilit în străinătate. Probabil că are motivele lui. Am facut şi eu la fel (mimetice fiinţe mai sîntem…) într-un moment de sinceră paranoia, probabil că o să-mi treacă, pînă la urmă toate trec, aşa am auzit.
Facilităţile de “self-promotion” sînt evidente: îţi poţi scrie aici toate studiile / joburile / cursurile / titlurile, îţi poţi pune o poză, poţi obţine o recomandare sau poţi să recomanzi pe altcineva, poţi să-ţi postezi un CV, link-uri la site-urile personale, poţi să-ţi faci un profil public, vizibil direct din internet. Dacă vrei.

Sau poţi să foloseşti site-ul ăsta ca mine: o agendă virtuală a vechilor amici, plecaţi peste mări şi ţări, împreună cu o listă de noi legături, aducînd cu ele parfumul viitorului. Pup pe această cale toate contactele mele din LinkedIn, pe toate.
De ce LinkedIn? Because relationship matters, de aia!