Dacă am face o analogie între evoluţionism şi dezvoltarea internetului, am putea spune că ultimii zece ani seamănă cu saltul evolutiv de la parameci şi euglene, mici dar complet autonome dealtfel, la meduze, incomparabil mai mari, mai complexe, dar şi mult mai vulnerabile în faţa agresorilor şi bolilor de orice fel. Abia s-au definit timid primele organe, mai întîi cele de reproducere evident :P, apoi alea de mîncat şi excreţie (ba ştiu nişte softişti care ar fi în stare să-şi dedice timpul lor liber să-i creeze internetului un organ de băut bere, trust me, atîta altruism uneori mă face să plîng…); încetul cu-ncetul prinde contur un rudiment de sistem nervos, parţial cu rol de comunicare, au început să se formeze şi primele excrescenţe (tentacule?...) în sfîrşit, e o evoluţie complexă dacă o priveşti de aproape, puerilă dacă o priveşti în ansamblu.
Aştept cu interes vertebrarea. Aştept cu interes specializarea neuronilor. Gruparea lor, conectarea ne-haotica. Apoi instinctele. Intr-un final (ori început) glorios, primele gînduri proprii (deşi sînt optimist de fel, nu cred că le voi apuca pe lumea asta…)
Şi toate astea, pe un suport atît de fragil – cred că voi vorbi despre asta altădată, acum vreau să rămîn cu imaginea asta optimistă pe retină, am nevoie de ea, mă duc să bag cornu’ în pernă şi vreau să visez frumos.
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu