DOI

Se pare că mai avem doi-trei paşi pînă cînd vom avea maşini cu pile de combustie (fuel cells) şi silenţioase motoare electrice, lăsînd în urma lor aburi pufoşi la fiecare acceleraţie bruscă. Deja pilele de combustie s-au dovedit mult mai eficiente decît motoarele cu ardere internă (avînd randamente aproape duble) şi au avantajul că nu consumă mai nimic la stop, neavînd piese în mişcare. Cîţiva producători mari de automobile au facut prototipuri, serii zero, serii mici şi unii se laudă chiar cu viitoare serii de masă de maşini pe hidrogen, adaptînd actualele motoare cu combustie internă - BMW - dar mai ales înlocuindu-le complet: Mercedes Benz B-Class, Toyota, Opel, adică maşini electrice alimentate de pile de combustie pe bază de hidrogen. Unele dintre ele au integrat o baterie cu Li-Ion, precum telefoanele mobile, pentru a face faţă momentelor de acceleraţie bruscă. Problema tehnologică încă nedepăşită pare a fi autonomia, deoarece hidrogenul nu se stochează ca atare cu uşurinţă în volume mici. Sînt şi aici mai multe direcţii (încă) de cercetare: compresia la presiune mare, criogenarea ce permite compresia la presiune ceva mai rezonabilă, absorbţia într-o structură hidrogenofilă de metal ori polimer, eliberarea din structura chimică a hidrocarburilor sau alcoolului.

Depăşirea acestor obstacole tehnologice va duce, pe lîngă evidente efecte pozitive în ceea ce priveşte ecologia, la o scădere a dependenţei economice de ţările producătoare / exportatoare de petrol. Deci importanţa dezvoltării acestor noi soluţii de propulsie este strategică şi e posibil să definească o nouă ordine mondială.